S-a născut în satul Tecoa de lângă Betleem și a trăit în secolul al VIII lea i.Hr. A păzit turmele de porci ale unui om bogat din Ierusalim, până la alegerea sa ca proroc. Începutul prorocirii lui a fost pe vremea împăratului Iudeei Ozia, cel din Ierusalim, și în vremea împăratului lui Israel Ieroboam, cel din Samaria. Amos l-a certat pe regele Ozia și pe preoții lui păgâni pentru închinarea la idoli și a întors poporul de la închinarea la vieții de aur.
Îi vestește lui Amaziah, căpetenia preoților păgâni, ca asirienii îi vor ucide fiii și pe regele lui Israel, profeții care s-au și întâmplat.
A fost lovit cu toiagul în frunte de fiul preotului idolesc. Își va da duhul în satul Tecoa.
Facem precizarea ca Sfântul proroc Amos nu este tatăl lui Isaia. Amos, tatăl lui Isaia, a fost din seminția împăraților Iudeii, s-a născut și a petrecut în Ierusalim, pe când prorocul Amos a fost de neam sărac, din cetatea Tecoa. Mai mult, tatăl lui Isaia nu se numără printre proroci și nici nu a primit moarte de mucenic.
Chiar și pentru mici osteneli Dumnezeu ne dăruiește cununi
Un bătrân oarecare ședea la Tebaida într-o peșteră și avea un ucenic iscusit. Și avea obicei bătrânul, seara, să-l sfătuiască cele de folos și, după sfătuire, făcea rugăciune, și-l slobozea să doarmă. Odată, în timp ce vorbea cu el, a adormit. Iar fratele a așteptat să se trezească bătrânul și să-i facă rugăciune. Dar, mult șezând și nedeșteptându-se bătrânul, s-a supărat și nu s-a dus. Și a suferit așa de șapte ori la rând, supărându-se și împotrivindu-se, dar totuși nu s-a dus.
Apoi, trecând o vreme din noapte, s-a deșteptat bătrânul și, văzându-l pe ucenic șezând, i-a zis: „Nu te-ai dus până acum?” Iar el a zis: „Nu, că nu m-ai slobozit, părinte.” Și a zis bătrânul: „Pentru ce nu m-ai deșteptat?” I-a răspuns fratele: „Nu am îndrăznit să te mișc, ca să nu-ți stric somnul.”
Așa, au citit pravila cea de dimineață și, după sfârșitul ei, l-a slobozit bătrânul pe frate, și ședea singur. Atunci a fost răpit, și, iată, cineva îi arată lui un loc slăvit, cu un scaun strălucit în el deasupra scaunului, șapte cununi strălucitoare. Iar el l-a întrebat pe cel ce i le arăta: „Ale cui sunt acestea?” Și i-a răspuns acela: „Ale ucenicului tău. Și locul, și scaunul i le-a dăruit Dumnezeu pentru ascultarea lui, iar cele șapte cununi în noaptea aceasta le-a luat.”
Deci, venindu-și în sine bătrânul, l-a chemat pe frate și i-a zis: „Spune-mi, ce-ai făcut în noaptea aceasta?” Iar el a răspuns: „Iartă-mă, părinte, dar nimic n-am făcut!” Bătrânul, socotind că smerindu-se nu mărturisește, i-a zis: „Nu te slobozesc de nu-mi vei spune ce-ai făcut sau ce-ai gândit în noaptea aceasta!” Fratele, nimic știind să fi făcut, nu avea ce să-i zică. Și i-a zis părintelui: „Părinte, nimic nu am făcut decât aceasta: că, supărat fiind de gânduri, de șapte ori am vrut să mă duc, însă, fără de slobozenia ta, nu m-am dus.” Iar bătrânul auzind, a înțeles că, de câte ori s-a luptat împotriva gândului, a primit cunună de la Dumnezeu.
-Preot Olivian SANDU
