S-a născut într-o familie de nobili. A trăit în Tarsul Ciliciei în vremea lui Diocleţian. Sfântul Mucenic Iulian, când a primit moartea mucenicească, era în vârstă de 18 ani. Persecutorii l-au torturat timp de un an, încercând să-l facă să se lepede de credința în Hristos. Aceștia au arestat-o pe mama lui Iulian, silind-o să-şi convingă fiul să se lepede de Hristos, dar ea l-a sfătuit să meargă la moarte cu mulțumire, cu nădejde şi cu bucurie. Sfântul Mucenic Iulian a fost legat întra-un sac, plin cu șerpi veninoși, pe care l-au aruncat în mare.
Sfintele moaște ale Sfântului Mucenic Iulian au fost aduse de valuri la mal, iar credincioșii le-au găsit şi le-au îngropat cu cinste la Alexandria, în anul 290. Moaștele au fost mutate după un timp în Antiohia.
Despre sfinți
„Eu iubesc pe cei ce Mă iubesc și slăvesc pe cei ce Mă slăvesc”, zice Domnul [Pr 8,17; 1 Rg 2,30],
Dumnezeu e slăvit întru sfinții Lui, iar sfinții sunt slăviți de Dumnezeu. Slava pe care Domnul o dă sfinților e atât de mare că, dacă oamenii ar putea vedea un sfânt așa cum este el, ar cădea la pământ de evlavie și de frică, fiindcă omul trupesc nu poate îndura slava unei arătări cerești. Sfinții viază în altă lume și acolo, prin Duhul Sfânt, văd slava lui Dumnezeu și frumusețea feței Domnului. Dar în același Duh Sfânt ei văd viața și faptele noastre. Cunosc întristările noastre și aud rugăciunile noastre fierbinți. Cât au trăit pe pământ, au învățat de la Duhul Sfânt iubirea lui Dumnezeu; iar cine are iubirea pe pământ, acela o ia cu el în viața veșnică, în împărăția cerurilor, unde iubirea crește și va fi desăvârșită. Și dacă aici iubirea nu poate uita pe fratele, cu cât mai mult nu ne uită pe noi sfinții și se roagă pentru noi.
Domnul a dat sfinților darul Duhului Sfânt și în Duhul Sfânt ei ne iubesc pe noi. Sufletele sfinților cunosc pe Domnul și bunătatea Lui față de om și de aceea duhul lor arde de iubire pentru norod. Când trăiau încă pe pământ, ei nu puteau auzi fără întristare de un om păcătos și în rugăciunile lor vărsau lacrimi pentru el.
Duhul Sfânt i-a ales să se roage pentru întreaga lume și le-a dat izvoare de lacrimi. Duhul Sfânt dă aleșilor Lui atât de multă iubire, că sufletele lor sunt ca înflăcărate de dorința ca toți oamenii să se mântuiască și să vadă slava Domnului.
Sfinții care au bineplăcut lui Dumnezeu ajung în împărăția cerurilor și acolo văd slava Domnului nostru Iisus Hristos; dar în Duhul Sfânt îi văd și pe oamenii care se chinuie pe pământ. Domnul le-a dat un atât de mare har, încât ei îmbrățișează prin iubire toată lumea. Ei văd și știu cât de neputincioși suntem din pricina întristărilor și necazurilor, cât a secat lăuntrul nostru, cât de mâhnite au ajuns sufletele noastre, și nu încetează să mijlocească pentru noi la Dumnezeu.
Sfinții se bucură de pocăința noastră și se întristează când oamenii îl părăsesc pe Dumnezeu și se aseamănă vitelor lipsite de minte. Le este milă că oamenii trăiesc pe pământ fără să știe că, dacă s-ar iubi unii pe alții, ar fi pe pământ libertate față de păcat; iar acolo unde nu este păcat, acolo e bucurie și veselie de la Duhul Sfânt așa că, ori încotro te-ai uita, totul e plăcut și sufletul se minunează de ce îi este așa de bine și slăvește pe Dumnezeu. (Sf. Siluan Athonitul)
Preot Olivian SANDU
