S-a născut în anul 1749 în orașul Naxos, situat în sud-estul arhipelagului Ciclade din Marea Egee. La 26 de ani, după câteva vizite în Sfântul Munte, a intrat în monahism, la Mănăstirea Dionisiu. După doi ani de ascultare, a fost tuns rasofor și a primit numele de Nicodim.
Episcopul Macarie al Corintului i-a cerut să corecteze și să pregătească pentru tipar „Filocalia”. A fost tipărită în anul 1782, în Veneția. Numărul de autori patristici cuprinși în colecție este de 36 și acoperă o perioadă de unsprezece secole: IV-XV. Tot la cererea acestuia a revizuit și „Everghetinosul” și „Despre Împărtășania necontenită”.
Datorită dorinței de a se dărui total rugăciunii în liniște, Sfântul Nicodim Aghioritul a părăsit Mănăstirea Dionisiu și s-a retras într-o chilie aproape de Haries. A dorit să intre în obștea Cuviosului Paisie Velicikovski, însă, nu a reușit să ajungă în Moldova și a mers să viețuiască într-o chilie din Capsala, din zona pustnicească între Karies și Mănăstirea Pantocrator, unde a copiat multe manuscrise. Apoi s-a retras într-o insulă aproape pustie lângă Eubeea, în anul 1782.
Aici, la cererea vărului său, Episcopul Ierotei din Euripos, Sfântul Nicodim a scris „Manualul sfaturilor bune”, sau „Paza celor cinci simțiri”. El învață cum se poate dezrobi mintea (nous) de înlănțuirea plăcerilor simțurilor, pentru a-i permite înălțarea prin rugăciunea inimii la cugetările duhovnicești ale contemplației.
A revenit în Sfântul Munte și i s-a încredințat traducerea și editarea operelor complete ale Sfântului Simeon Noul Teolog. A redactat și un „Îndreptar de spovedanie” care este folosit regulat în Biserica Greacă de azi.
Ieromonahul Agapie din Peloponez i-a propus Sfântului Nicodim să traducă o antologie a Sfintelor Canoane. După doi ani de muncă a terminat această operă, pe care a numit-o „Pidalion”. În limba romană a apărut tradus în anul 1844 la Mănăstirea Neamț.
A trecut la cele veșnice pe 14 iulie, 1809.
Trei prieteni
Un om avea odată trei prieteni; pe doi din ei îi iubea foarte mult, iar al treilea îi era așa şi așa. După un anumit timp a fost adus în faţa tribunalului, unde a fost acuzat în mod nedrept şi dur. „Cine dintre voi, spuse el, vrea să vină cu mine şi să dea mărturie pentru mine, căci sunt acuzat aspru şi regele este plin de mânie împotriva mea?” Primul dintre prietenii săi se scuză imediat că nu poate să meargă cu el din cauza unor treburi. Al doilea îl însoți până la ușa tribunalului. Aici se întoarse şi plecă acasă din cauză că-i era frică să stea în faţa judecătorului mânios. Al treilea, pe care el conta cel mai puțin, merse înăuntru, vorbi şi dădu bucuros mărturie pentru nevinovăția sa, așa încât judecătorul îl lasă liber.
Trei prieteni are omul în lumea aceasta: Banii, cel mai bun prieten al său, îl părăsesc şi nu îl însoțesc. Rudele şi prietenii săi îl însoțesc până la ușa mormântului, după care se întorc acasă. Al treilea prieten pe care l-a uitat în viaţa de cele mai multe ori sunt faptele bune. Ele singure îl însoțesc până la tronul judecătorului. Ele merg înainte, vorbesc pentru el şi găsesc îndurare şi har.
Preot Olivian SANDU
