S-a născut în jurul anului 773, din părinți drept-credincioși. Sfântul Ilarion s-a călugărit la vârsta de 20 de ani, în Mănăstirea Xirochipiu, din Constantinopol. A pleacat la Mănăstirea Dalmat și a ajuns starețul acesteia. El a fost ucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul și următorul vieții Sfântului Ilarion cel Mare, al cărui nume cu cinste l-a purtat.
În anul 813 Ilarion l-a certat pe împăratul Leon Armeanul (813-820) pentru că nu cinstea icoanele. Din acest motiv a fost supus la multe chinuri.
Leon Armeanul a fost omorât cu sabia de propriile lui gărzi, în locul din biserică în care el a aruncat icoana Mântuitorului la pământ. După moartea acestuia, la conducerea imperiului vine împăratul Mihai al II-lea Rangabe (820-829), care îi eliberează pe toți cei care pătimiseră în temnițe din cauza luptei împotriva sfintelor icoane.
Când pe scaunul imperial va urca fiul lui Mihai, Teofil (829-842), Sfântul Ilarion cel Nou va fi exilat pe insula Afusiei, până când la putere a venit binecredincioasa împărăteasă Teodora (842-856), care a reintrodus icoanele în Biserică și a permis convocarea unui sinod în martie 843, la Constantinopol. Hotărârile acestui sinod sunt citite în Biserică, în prima duminică din postul Sfintelor Paşti, numită de atunci Duminica Ortodoxiei.
Sfântul Ilarion cel Nou a revenit la Mănăstirea Dalmat și a trecut la cele veșnice la vârsta de 70 de ani.
Oul lui Jonathan
Un băiețel, pe nume Jonathan Foerster, s-a născut cu handicap fizic şi cu un ușor handicap psihic. Părinții săi sufereau mult din cauza aceasta. La vârsta de 12 ani a mers la şcoală şi era într-o clasă cu 15 copii normali. Cu greu a acceptat învățătoarea ca Jonathan să facă parte din efectivul acestei clase. Ea voia să-l dea la o şcoală ajutătoare. Aici, cu toată bunăvoința ei, Jonathan nu făcea mai vreun progres. Cu greu putea să scrie şi să vorbească.
A venit primăvara şi copiii se bucurau de apropierea sărbătorii Paștelui. Învățătoarea le-a povestit copiilor istoria învierii lui Iisus şi, pentru a sublinia schimbarea, adică trecerea de la moarte la noua viaţă, învățătoarea a dat fiecărui copil câte un ou din plastic în care, acasă, să pună ceva care să reprezinte noua viaţă. A doua zi copiii au readus ouăle, le-a înapoiat învățătoarei şi aceasta le-a deschis. În primul ou găsi o floare. „Da, spuse învățătoarea, floarea este luată din natură, este semnul unei noi vieți”. În al doilea ou era un fluture din plastic: „Cu toții știm că dintr-o omidă atât de urâtă ia naștere un fluture așa de minunat”. În următorul ou a găsit o pietricică pe care creștea mușchi de pământ. Al patrulea ou era neobișnuit de ușor. L-a deschis şi acesta era gol. „Acesta era precis al lui Jonathan, s-a gândit ea. Probabil că nu a înțeles ce trebuia să facă cu oul. Ce păcat că am uitat să-i spun mamei sale!” Deoarece nu a vrut să-l pună într-o situație jenantă, fără să spună vreun cuvânt, a pus oul deoparte şi a întins mâna să ia un altul.
Deodată Jonathan s-a anunțat că vrea să spună ceva. „Doamna învățătoare, de ce nu vreți să vorbiți despre oul meu?” Încurcată, învățătoarea a răspuns: „Dar, Jonathan, oul tău e gol!” El a privit direct în ochii ei şi a spus: „Da, dar şi mormântul lui Iisus a fost gol!” Pentru o vreme nimeni nu a scos nici un cuvânt. Când învățătoarea şi-a revenit, l-a întrebat pe Jonathan: „Știi tu de ce mormântul era gol?” „Da, a răspuns el, Iisus a fost omorât şi pus în mormânt. Dar Tatăl său L-a înviat din morți!” Învățătoarea a fost profund impresionată de răspunsurile copilului. Acest băiat ciudat, care era considerat înapoiat mintal, a înțeles adevărul Învierii mai bine decât toți ceilalți copii.
Peste trei luni, Jonathan a murit. Nu mică a fost mirarea celor veniți la înmormântare să-şi ia rămas bun de la el, când au văzut pe capacul sicriului 15 coji de ou.
Preot Olivian SANDU
