A trăit la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea. A fost episcop al Bisericii din cetatea Ancira Galatei. El îi adăpostea pe creștinii prigoniți. Teodot îi ajuta în taină cu toate cele necesare pe creștinii care scăpaseră de persecuții. Adună trupurile creștinilor omorâți și le îngropa.
În acea vreme, șapte fecioare au fost torturate pentru credința lor în Hristos, iar în cele din urmă înecate într-un lac. Una dintre ele, Sfânta Tecusa, i-a apărut în vis lui Teodot și i-a cerut să scoată trupurile lor din lac și să le îngroape. În urma acestui vis, Teodot a ieșit împreună cu un credincios să împlinească dorința muceniței. Conduși de un înger al Domnului, el a reușit să afle trupurile fecioarelor și să le îngroape. Dar acest însoțitor l-a trădat pe Teodot judecătorului. După ce a fost supus la mai multe chinuri, a primit mucenicia prin tăierea capului.
Viața sfântului Daniel după Sinaxarul părintelui Macarie de la Simonopetras (Muntele Athos):
A trăit în secolul al șaselea. Devenise monah la Schit încă din copilărie. În timpul unei expediții de-a lor, niște barbari îl luară cu ei și rămase prizonier timp de doi ani. Răscumpărat de un creștin evlavios, fu prins din nou de barbari pentru șase luni, dar reuși să scape. Făcut prizonier pentru a treia oară, profită de faptul că paznicul lui nu era atentă şi aruncă o piatră, care îl omorî, iar el scăpă. Când mărturisi aceasta Arhiepiscopului Timotei din Alexandria, acesta îi spuse că Dumnezeu ar fi putut să îl elibereze ca și în celelalte dăți, dar nu îl acuză de ucidere. Cu toate acestea, el continua să se considere vinovat și se duse să se predea tribunalului, cerând să fie condamnat la moarte pentru ucidere ca să scape de pedeapsa veșnică. După treizeci de zile de închisoare, fu adus la guvernatorul Alexandriei și după ce l-a ascultat, acesta îl lăsă liber, cerându-i să se roage pentru el. Avva Daniel se întoarse la Schit dar își luă drept canon să îngrijească de un lepros, în chilia sa, până la sfârșitul vieții, pentru a-şi ispăși păcatul.
Îți este greu în necazuri, dar treci prin asta întâmplător? Există Domnul, Care te privește și poartă grijă de tine părintește. El ți-a trimis necazul, iar împrejurările ce, când și cum – sunt toate spre folosul tău. Deci, ia seama, și poate că vei vedea planurile cele bune pe care le are Dumnezeu cu tine în necazul ce te-a ajuns: Domnul vrea ori să te curățească de vreun păcat, ori să te ferească de vreo faptă păcătoasă, ori să îți dea prilejul de a-ți arăta răbdarea și credincioșia față de El, ori vrea El Însuși să facă minunată după aceea asupra ta mărirea milostivirii Sale. Dintre acestea toate, ceva vine către tine fără îndoială: pune această mângâiere pe rana ta, și arsura ei se va micșora. Iar dacă nu vei vedea ce anume vrea să-ți dăruiască Dumnezeu prin necazul tău, dă imbold în inima ta, fără a mai analiza, credinței de ordin general că toate sunt de la Dumnezeu și că tot ce vine de la El este spre binele nostru (Sf. Teofan Zăvorâtul)
Preot Olivian SANDU
