Cozile interminabile și lungi ca o zi de post de la Direcția Impozite și Taxe Locale sunt, fără îndoială, o reminiscență a perioadei comuniste, când normalul de atunci impunea niște ciudate fapte și comportamente care azi sunt considerate drept anomalii. Cum nu pot exista nici simultan și nici măcar succesiv două adevăruri într-o singură coajă, e limpede că undeva sau mai bine zis cândva, oamenii au pășit în viață pe cărarea minciunii. Cum altfel poate fi interpretată de un om normal la cap treaba asta de a sta ore în șir la coadă pentru a da bani? Ce logică de nepătruns poate fi într-o așa activitate? De altfel, azi, după ani și ani de la căderea comunismului, oamenii care pot gândi detașați de doctrine, dar și de starea materială, realizează cu indignare cum au trăit cu absurdul în casă, pe stradă, la locul de muncă și oriunde se învârteau în micuța noastră Românie. Nostalgicilor care încă mai susțin că era mai bine în acele vremuri le aduc încă o dată aminte că în afară de tinerețea lor, altceva nu au ce să regrete. „Aveam fabrici și uzine!” Da, e adevărat, aveam, dar marea lor majoritate lucrau în pierdere, cheltuiau doi lei ca să vândă de un leu, golurile fiind umplute din activitatea puținelor unități care vindeau cu trei lei ceea ce produceau cu un leu. Bineînțeles că unitățile rentabile funcționau în zona resurselor, fiind și atunci căpușate la greu de potentații vremii. Anormalitatea din economia românească comunistă atingea cote de neimaginat și, ca să vin cu un banal exemplu, amintiți-vă dragi nostalgici cum o sumedenie de mărfuri sau semifabricate se obțineau prin mituirea celor de la serviciile Desfacere, aceste compartimente din fabricile și uzinele vremii fiind, după magazii, locurile unde banii și bunurile curgeau cu nemiluita în buzunarele șefilor și angajaților de acolo. Și nu numai atât. În societatea ce se voia pătrunsă până în măduva ei de etica și echitatea socialistă, repudiatele favoruri sexuale erau la mare preț atunci când „întreprinderea” avea nevoie musai de oarece marfă care se distribuia cu multă zgârcenie și numai prin repartiții de sus. Îmi amintesc foarte bine de modul în care s-a aprovizionat cu tablă, la un moment dat, fabrica la care lucram: a trimis la combinatul cu pricina o delegată disponibilă și bine dotată și, ca prin minune, în câteva zile vagoanele cu tablă poposeau în gara Botoșani. Cred că tinerilor de azi, corporatiști sau care lucrează în vânzări sau distribuție, li se pare o glumă proastă ceea ce scriu eu aici și se întreabă, pe bună dreptate: cum adică să dai mită ca să cumperi, când azi toată atenția și tot efortul este îndreptat către un cumpărător care de multe ori doar stimulat și gâdilat în amorul propriu își desface punga? Ei bine, și atunci, la fel ca și azi, în România noastră dragă toate au fost și sunt cu fundul în sus, asta ca să lămurim și istoria cu tabla și delegata. Faptul că nici capitalismul nu a izbândit la noi îmi aduce aminte de un banc mai vechi, unui cetățean i se face un transplant de … ceva mai delicat și imediat după relația intimă cu soția îl apucă o durere cumplită de cap. Alarmat, omul se duce la doctor care îl liniștește pe deplin: „Stai cuminte, nu-i nicio complicație, operația este o reușită. E normal să te doară capul, din moment ce folosești organul altui bărbat în patul conjugal”. Cam așa s-a întâmplat și cu capitalismul la noi, capitalism proiectat și făurit de vajnicii comuniști din linia a doua. Probabil suntem printre puținii pământeni care au făurit capitalismul cu ajutorul comuniștilor! Chiar și în aceste condiții, astăzi, categoric, poporul o duce mai bine decât în oricare perioadă a comunismului, argumentele fiind destule. Doar cine nu vrea nu le vede și se vaită pe la cozile de la Direcția de Taxe și Impozite Locale ce rău a ajuns țara noastră și ce prosperă era ea odată, când comerțul cu Uniunea Sovietică duduia, noi dându-le grâul și ei luându-ne petrolul. Sau când Ceaușescu a înfometat și sărăcit 20 de milioane de români doar dintr-o ambiție prostească de a achita total datoriile externe în condițiile în care, azi, nu există stat care să nu aibă datorii. Din acest punct de vedere, e limpede, ne-am aliniat cu celelalte țări, numai că banii împrumutați de ai noștri politicieni nu merg în investiții așa cum ar fi fost normal, ci în salarii și pensii. Ca să ne fie nouă bine și să stăm la coadă să-i returnăm la stat. Ca pe vremuri!
Anomalii actuale și de pe vremuri – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Plutași versus vâslași – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu aproape un an, mai exact pe 14 aprilie 2023, în „Monitorul de Botoșani”, apărea sub umila mea semnătură un editorial intitulat...
Editorial
Pârlacul Marcel și vicleanul Cătălin – Dumitru MONACU, scriitor
Dintre toți politicienii de top ai României de azi, Marcel Ciolacu este, fără îndoială, un personaj aparte care a înțeles cel mai bine ce...
Editorial
Strategii ciudate și penele papagalului – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Schimbările „spectaculoase” în cadrul strategiilor electorale ale partidelor apărute pe ultima sută de metri sunt semne că, pe undeva, societatea dă semne de revenire...
Editorial
„Broscuțele” și turnul Primăriei – Dumitru MONACU, scriitor
Nu am idee câtă lume cunoaște pilda cu broscuța surdă și, de aceea, pentru a fi sigur că voi fi înțeles așa cum trebuie...
Editorial
Aceleași poteci, alți parveniți – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Ați auzit ce isprăvi a mai comis Marcelașul cel Viteaz în ultimele zile? Ar cam trebui. Nu de alta, dar românilor le place să...
Editorial
Cu stângul în dreptul – Virgil COSMA, jurnalist
Nici n-a început bine campania electorală și deja ne este silă de ceea ce vedem și auzim, deși știam ce ne așteaptă. Cum deja...
Editorial
„Marea duhoare” de la Bucecea – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu ceva timp, la o oră de maximă audiență, un important post de televiziune național ne aducea la cunoștință – în urma...
Editorial
Armată obligatorie, dar nu tot pentru voi – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Idioțenia cu armata obligatorie este o temă foarte dragă atât românașilor de rând, cât și politicienilor, iar în ultima vreme discuțiile pe marginea subiectului...
Editorial
Campania ciudaților – George LAZĂR, director
Ca la fiecare patru ani, înainte de începerea cursei electorale, stâlpii electrici ai județelor, în special cei din orașe, s-au umplut cu postere cu...
Editorial
Oameni care sunt: Florin Egner – Dumitru MONACU, scriitor
Am stat foarte mult în cumpănă dacă și cum să scriu despre fostul edil al Botoșaniului. Faptul că aș putea fi acuzat de o...
Editorial
Doar din grijă pentru români – Ciprian MITOCEANU, scriitor
De ceva timp suntem efectiv striviți de campania electorală, iar cei care visează la un nou mandat nu au pierdut ocazia de a ieși...
Editorial
16 pe un loc – Virgil COSMA, jurnalist
Partidele politice și alianțele au dat publicității listele pentru alegerile europarlamentare, sunt 542 de candidați pentru 33 locuri. Știu că nu interesează pe nimeni...
Editorial
Cea mai incorectă competiție – Dumitru MONACU, scriitor.
Dintre toate scrutinele electorale pe care le vom avea de înfruntat anul acesta, alegerea primarilor reprezintă fără nici un dubiu, cea mai mare și...
Editorial
Despre monumente și mastodonți – Dumitru MONACU, scriitor
Cu surle și trâmbițe suntem anunțați de către comenduirea garnizoanei civile cu sediul în palatul administrativ că în curând va mai prinde contur o...
Editorial
Oare dacă ascultam muzică adevărată ne era mai bine? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Zilele trecute am avut parte de un adevărat șoc cultural, ca să-i spun așa… Trecut prin parc - prea mult spus plimbare. Și acolo,...
Editorial
E musai să facem politică, oameni buni! – Dumitru MONACU, scriitor
Mulți, foarte mulți români, sătui până peste cap de indolența, incompetența, arivismul, nesimțirea, lipsa de caracter ș.a. (lista ar mai putea continua mult și...
Botoșani
cer fragmentat
15.3
°
C
17.6
°
15
°
59 %
2.7kmh
66 %
Dum
14
°
lun
20
°
mar
20
°
mie
21
°
joi
21
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Cei de la spital au blocat accesul pentru maşinile ce încurcă pompierii ca să iasă şi ei măcar o dată bine la simularea de...
EDITORIAL
În urmă cu aproape un an, mai exact pe 14 aprilie 2023, în „Monitorul de Botoșani”, apărea sub umila mea semnătură un editorial intitulat...
EPIGRAMA ZILEI
Ne țin calea, mai mult goale,
Cu sânii în vânt, frivoli,
Unele ne bagă-n boale,
Altele în ... boli!
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...