Cozile interminabile și lungi ca o zi de post de la Direcția Impozite și Taxe Locale sunt, fără îndoială, o reminiscență a perioadei comuniste, când normalul de atunci impunea niște ciudate fapte și comportamente care azi sunt considerate drept anomalii. Cum nu pot exista nici simultan și nici măcar succesiv două adevăruri într-o singură coajă, e limpede că undeva sau mai bine zis cândva, oamenii au pășit în viață pe cărarea minciunii. Cum altfel poate fi interpretată de un om normal la cap treaba asta de a sta ore în șir la coadă pentru a da bani? Ce logică de nepătruns poate fi într-o așa activitate? De altfel, azi, după ani și ani de la căderea comunismului, oamenii care pot gândi detașați de doctrine, dar și de starea materială, realizează cu indignare cum au trăit cu absurdul în casă, pe stradă, la locul de muncă și oriunde se învârteau în micuța noastră Românie. Nostalgicilor care încă mai susțin că era mai bine în acele vremuri le aduc încă o dată aminte că în afară de tinerețea lor, altceva nu au ce să regrete. „Aveam fabrici și uzine!” Da, e adevărat, aveam, dar marea lor majoritate lucrau în pierdere, cheltuiau doi lei ca să vândă de un leu, golurile fiind umplute din activitatea puținelor unități care vindeau cu trei lei ceea ce produceau cu un leu. Bineînțeles că unitățile rentabile funcționau în zona resurselor, fiind și atunci căpușate la greu de potentații vremii. Anormalitatea din economia românească comunistă atingea cote de neimaginat și, ca să vin cu un banal exemplu, amintiți-vă dragi nostalgici cum o sumedenie de mărfuri sau semifabricate se obțineau prin mituirea celor de la serviciile Desfacere, aceste compartimente din fabricile și uzinele vremii fiind, după magazii, locurile unde banii și bunurile curgeau cu nemiluita în buzunarele șefilor și angajaților de acolo. Și nu numai atât. În societatea ce se voia pătrunsă până în măduva ei de etica și echitatea socialistă, repudiatele favoruri sexuale erau la mare preț atunci când „întreprinderea” avea nevoie musai de oarece marfă care se distribuia cu multă zgârcenie și numai prin repartiții de sus. Îmi amintesc foarte bine de modul în care s-a aprovizionat cu tablă, la un moment dat, fabrica la care lucram: a trimis la combinatul cu pricina o delegată disponibilă și bine dotată și, ca prin minune, în câteva zile vagoanele cu tablă poposeau în gara Botoșani. Cred că tinerilor de azi, corporatiști sau care lucrează în vânzări sau distribuție, li se pare o glumă proastă ceea ce scriu eu aici și se întreabă, pe bună dreptate: cum adică să dai mită ca să cumperi, când azi toată atenția și tot efortul este îndreptat către un cumpărător care de multe ori doar stimulat și gâdilat în amorul propriu își desface punga? Ei bine, și atunci, la fel ca și azi, în România noastră dragă toate au fost și sunt cu fundul în sus, asta ca să lămurim și istoria cu tabla și delegata. Faptul că nici capitalismul nu a izbândit la noi îmi aduce aminte de un banc mai vechi, unui cetățean i se face un transplant de … ceva mai delicat și imediat după relația intimă cu soția îl apucă o durere cumplită de cap. Alarmat, omul se duce la doctor care îl liniștește pe deplin: „Stai cuminte, nu-i nicio complicație, operația este o reușită. E normal să te doară capul, din moment ce folosești organul altui bărbat în patul conjugal”. Cam așa s-a întâmplat și cu capitalismul la noi, capitalism proiectat și făurit de vajnicii comuniști din linia a doua. Probabil suntem printre puținii pământeni care au făurit capitalismul cu ajutorul comuniștilor! Chiar și în aceste condiții, astăzi, categoric, poporul o duce mai bine decât în oricare perioadă a comunismului, argumentele fiind destule. Doar cine nu vrea nu le vede și se vaită pe la cozile de la Direcția de Taxe și Impozite Locale ce rău a ajuns țara noastră și ce prosperă era ea odată, când comerțul cu Uniunea Sovietică duduia, noi dându-le grâul și ei luându-ne petrolul. Sau când Ceaușescu a înfometat și sărăcit 20 de milioane de români doar dintr-o ambiție prostească de a achita total datoriile externe în condițiile în care, azi, nu există stat care să nu aibă datorii. Din acest punct de vedere, e limpede, ne-am aliniat cu celelalte țări, numai că banii împrumutați de ai noștri politicieni nu merg în investiții așa cum ar fi fost normal, ci în salarii și pensii. Ca să ne fie nouă bine și să stăm la coadă să-i returnăm la stat. Ca pe vremuri!
Anomalii actuale și de pe vremuri – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Capăt de drum – George LAZĂR, director
În avalanșa de știri, săptămâna trecută una a trecut aproape neobservată. Este vorba de anunțul făcut de Doina Federovici, președinta Consiliului Județean, că nu...
Editorial
Manipulare să fie, dar numai pentru voi – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Anul electoral 2024... Alegerile sunt din ce în ce mai aproape, deci e de așteptat ca lupta între poftitorii de ciolan să se intensifice....
Editorial
Fără dulap și taburete! – Dumitru MONACU, scriitor
Știm cu toții că niciodată nu a fost ordine și normalitate pe piața politică din România, dar în acest an asistăm la anomalii și...
Editorial
Ce scrisoare o fi pierdut Firea? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Adesea mă gândesc că numitul Ion Luca Caragiale n-a fost nevoit să depună cine știe ce efort pentru a-și desăvârși opera. A privit în...
Editorial
Votul antisistem – Virgil COSMA, jurnalist
Negocierile pentru definitivarea listelor pe care partidele le vor propune alegătorilor în iunie, la locale și europarlamentare, readuc în atenția publică aceleași procedee politicianiste,...
Editorial
Vinovații fără vină în fața unei justiții care nu mai există – Cătălin MORARU, redactor șef
Primarul băimărean Cherecheș, fugit un pic în Germania înainte de a fi condamnat, e readus în țară pentru a fi cazat la Rahova. Ar...
Editorial
Furt instituțional – Dumitru MONACU, scriitor
Prin cutiile poștale ale locuitorilor municipiului au început să intre în aceste zile niște înștiințări de plată expediate de către Direcția de Taxe și...
Editorial
Neasumare, numele tău e… – Ciprian MITOCEANU, scriitor
E numele oricărui parvenit politic; ăsta este numele neasumării în România. Parveniții politicii mioritice nu-și asumă decât ce le convine.
Au trecut ceva săptămâni de...
Editorial
Moșul Geanu – Dumitru MONACU, scriitor
„Cine nu are bătrâni, să-și cumpere”, spune un străvechi proverb românesc și oricând, 9oriunde în jurul nostru, constatăm justețea fără echivoc a acestuia. Orice...
Editorial
Avem lege, când o aplicăm? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Pe vremea când Petre Daea a transformat Ministerul Agriculturii într-o veritabilă scenă pentru interminabilele lui spectacole de stand up comedy, marea întrebare a unora...
Editorial
Fără perspective – Virgil COSMA, jurnalist
„Măi, Adriane, ce blestem o fi pe poporul ăsta de a ajuns până la urmă să aleagă între doi foşti comunişti?“. Este celebra replică...
Editorial
„Extraculpabilizarea” la români – Dumitru MONACU, scriitor
Din start, vreau să specific faptul că acest cuvânt, „extraculpabilizare” este o licență proprie, DEX-ul necuprinzând un asemenea termen. Asta pentru eventualii cârcotași care...
Editorial
Oameni care au fost: Ladislau Szente – Dumitru MONACU, scriitor
Se împlinesc în curând 15 ani de când un OM ales s-a ridicat către ceruri lăsând în urma sa o amintire de neșters. Este...
Editorial
Guvernarea prin comparație – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Modul în care ne guvernează amețiții ajunși la butoane nu are nimic în comun cu responsabilitatea și competența. Oamenii ăștia nu știu pe ce...
Editorial
Lăcomie sau prostie – George LAZĂR, director
Cu atâtea evenimente ce se petrec în lume și în țară, cu alegerile care bat la ușă, o chestiune deloc măruntă, care privește strict...
Editorial
După război mulți Marcei s-arată – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Am urmărit încă de la început evoluția fenomenului Roșia Montană. La vremea respectivă am și scris pe marginea subiectului, subliniind că era genul de...
Botoșani
cer fragmentat
16
°
C
16.1
°
14.4
°
57 %
12.1kmh
62 %
vin
19
°
sâm
25
°
Dum
26
°
lun
27
°
mar
18
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
EDITORIAL
În avalanșa de știri, săptămâna trecută una a trecut aproape neobservată. Este vorba de anunțul făcut de Doina Federovici, președinta Consiliului Județean, că nu...
EPIGRAMA ZILEI
Drag mi-a fost calul bălan
Și pe badea în Merțan
Drag mi-e badea și în car
Dacă e ... milionar!
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...