O nouă parola a fost trimisă către email-ul tău.

Avionul de vânătoare rusesc este unul dintre cele mai longevive.

 

Executând primul zbor la data de 30 decembrie 1947, MiG-ul 15 a fost un avion de vânătoare reactiv ce s-a bucurat de un succes extraordinar, fiind construit în peste 12.000 de bucăţi de către fabrici din Uniunea Sovietică şi exportat în peste 40 de ţări, în timp ce Polonia, Cehoslovacia şi China l-au construit sub licenţă, în peste 6.000 de exemplare. A fost introdus în serviciul operativ al Aviaţiei Militare Sovietice în anul 1949, pentru ca nu după multă vreme, să înceapă dotarea aliaţilor Uniunii Sovietice cu acest vânător agil şi puternic.

Avionul subsonic de vânătoare cu motor cu reacţie, MiG-15, a fost gândit de către proiectanţii sovietici ai Biroului de Proiectări OKB drept un aparat de front, ieftin, deci pretabil la construire în număr mare, de dimensiuni reduse, robust şi fiabil, deci apt să opereze în cele mai variate condiţii meteorologice şi inclusiv de pe piste înierbate, sumar amenajate. Relativ simplu ca şi construcţie, era optimizat pentru a putea fi deservit de un personal lipsit de vaste cunoştinţe în domeniu, integrându-se astfel în concepţia vremurilor prin utilizarea de militari în termen pentru deservire sa la pistă. Pentru asta, accesul la echipamentele sale era facilitat de prezenţa unui număr ridicat de capace de acces, în timp ce refacerea capacităţii de zbor şi de luptă se putea executa rapid datorită elementelor constructive special proiectate.

Gândit pentru viteză şi intenţionat a fi un vânător agil şi dotat cu armament puternic şi eficient, MiG-ul 15 dispunea de un fuselaj fusiform tip semicocă, având o lungime de 8,08 metri şi un diametru de 1,45 metri. Scheletul longitudinal al lui era alcătuit din patru lonjeroane, în timp ce scheletul transversal consta din 28 de cadre. Fuselajul era împărţit în trei secţiuni, fuselaj anterior, principal şi posterior, cu fuselajul posterior demontabil pentru a permite accesul pentru lucrări la motorul turboreactor.

Fuselajul anterior era compus din: priza de admisie inelară; nişă cu echipamente electrice, acumulatorul de bord şi buteliile conţinând oxigenul necesar supravieţuirii pilotului la mare altitudine, nişă protejată de un capac de vizitare de mari dimensiuni, care permitea accesul pentru mentenanţă şi/sau refacerea capacităţii de zbor, în timp ce în partea de jos era jamba de bot, dotată cu o roată de dimensiuni 480 x 200, nişa sa de escamotare şi cele două trape ale ei;  armament (tun de calibru 37 mm, patru tunuri calibru 23 mm, o mitralieră UB-12,7); cabina cu postul de pilotaj.

Fuselajul central conţinea majoritatea sistemelor şi blocurilor electronice, rezervorul principal de combustibil (capacitate 1.250 litri la variantele de simplă comandă şi 760 litri la duble). La fuselajul central se conectează aripile mediane cu unghi de săgeată de 35°.

Fuselajul posterior adăpostea rezervorul posterior de combustibil (capacitate 168 litri la variantele de simplă comandă şi 268 litri la duble), motorul turboreactor de tip Klimov RD-45F, Jihostroj M-05 (variantele ceheşti), Klimov VK-1A (varianta modernizată MiG-15 BIS) şi tubul lui prelungitor.

Aripile în săgeată pronunţată (unghi 35°) cu performanţe aerodinamice superioare, montate în plan median la fuselajul central, aveau o alungire de 4,85 metri. Constructiv, aripa MiG-ului 15 era în întregime metalică, avea un înveliş.

 

se încarcă...
EVALUAȚI ARTICOLUL -
O stea2 stele3 stele4 stele5 stele
Se încarcă...