Ochi căprui, ochi albaștri: Un experiment despre importanța educației

♦ O profesoară americană a imaginat un experiment prin care arată ce ușor e să devenim călăi sau indiferenți.

Experimentele pe grupe de copii ale profesoarei Elliott au demonstrat că persoanele învăţate să schimbe perspectiva sunt mai empatice şi greu de manipulat

Jane Elliott, o profesoară din Riceville, un orășel din statul american Iowa, a intrat în clasă în dimineața zilei de 5 aprilie 1968. Era a doua zi după asasinarea lui Martin Luther King, iar cei 28 de elevi din clasă comentau evenimentul. Toți elevii erau albi.

După o discuție despre cum și-ar imagina elevii că este să fii negru, profesoara a pornit, fără să le spună elevilor, un experiment inedit, care avea să facă furori. A despărțit clasa în două grupe. Elevi cu ochi albaștri și elevi cu ochi căprui sau verzi. Apoi i-a pus pe elevii cu ochi albaștri să poarte pe braț banderole de hârtie.

Jane Elliott le-a spus elevilor că cei cu ochi căprui erau mai inteligenți. A inventat și o explicație. Inteligența, le-a spus ea copiilor, e determinată de melanină. A scris cuvântul pe tablă. Mai multă melanină înseamnă ochi mai închiși la culoare – și o persoană mai inteligentă, a spus ea.

Un elev a remarcat că Elliott avea ochi cam albăstrui, dar totuși era profesoară. Dar a sărit un alt copil, spunând că dacă ar fi avut ochi căprui profesoara lor ar fi fost director de școală sau inspector, probabil.

Efect instantaneu

Profesoara Jane Elliott a făcut mai multe experimente şi, deşi unele au fost considerate controversate, sunt citate ca fiind pietre de hotar în sociologie

Jane Elliott a trimis copiii cu ochi căprui primii la masă și le-a dat o pauză mai lungă. Cei cu ochi căprui puteau bea apă direct de la robinet, cei cu ochi albaștri trebuiau să folosească pahare de hârtie. Schimbarea a fost instantanee, spune Elliott. Copiii cu ochi căprui au devenit brusc mai încrezători și condescendenți. Au început să îi insulte pe ceilalți. Copiii cu ochi albaștri au devenit brusc mai timizi și s-au descurajat, au început să facă greșeli prostești la ore. Cele două grupuri au încetat să se mai joace împreună, au avut loc bătăi în curtea școlii.

„I-am urmărit arătând toate comportamentele pe care le-am văzut la adulții pe care așa îi modelase viața”, spune Eliott. „Și nu mi-a plăcut ce vedeam”. Ce spune ea că se poate învăța din acest experiment este că oamenii nu se nasc cu prejudicii, ci sunt învățate. Și așa cum se învață, se pot și dezvăța.

Cum se simte discriminarea

După exercițiu, Jane Elliott le-a cerut elevilor să scrie un eseu despre ce au învățat în acea zi. Lucrările elevilor au apărut în ziarul local cu titlul „Cum se simte discriminarea”, subiectul a fost preluat de Associated Press, iar profesoara din Riceville, Iowa a fost invitată la Johnny Carson la emisiunea „The Tonight Show”.

Când s-a întors acasă după emisiune a găsit orașul divizat, a primit prin poștă amenințări cu moartea, fiul ei a fost bătut la școală, ceilalți profesori au început să o evite.

Reversul medaliei

Jane Elliott a continuat să fie o activistă pentru drepturile omului și a făcut în continuare experimente cu elevii ei timp de nouă ani. Pentru a completa exercițiul, venea a doua zi și spunea elevilor că a greșit. De fapt cei cu ochi albaștri sunt mai inteligenți. Și rolurile se inversau, pentru ca elevii să vadă și cum e să fii discriminat, după ce ai fost discriminatorul de cu o zi înainte.

Ea susține că exercițiul îi învață pe copii că prejudecățile sunt arbitrare și ilogice, iar discriminarea i-a învățat să dezvolte ceva ce oamenii au nevoie, empatie. „Prejudecata este o atitudine, nu poate răni pe nimeni”, spune ea. „Dar discriminarea este un comportament, iar oamenii sunt uciși din cauza asta în fiecare zi.”

Deși controversate, experimentele profesoarei Jane Elliott sunt citate ca fiind pietre de hotar în sociologie. Ea a părăsit predatul în 1985 și a umblat peste tot prin lume vorbind despre – uneori chiar punându-l în practică – experimentul bazat pe culoarea ochilor la seminarii și sesiuni de comunicare în școli, universități sau agenții guvernamentale.

De ce e vital să învăţăm despre răul din istorie

Sociologii nu privesc acest experiment doar legat de rasism, ci de comportament în societatea divizată în care trăim astăzi. Cercetătorul în neuroștiințe David Eagleman, cel care analizează și experimentul profesoarei Jane Elliott, spune că unul dintre cele mai importante lucruri pe care le învățăm ca ființe umane este schimbarea perspectivei. Eagleman explică cu argumente științifice, cum este scanarea creierului, de ce e crucial să înveți despre răul din istorie. Când te pui în locul celui căruia i se face rău, ți se formează noi sisteme cognitive. Când vezi, vederea putând fiind și imaginația, că o persoană suferă, ți se activează propria matrice a durerii și asta produce schimbări în creier.

Un alt beneficiu este că poți să înțelegi că istoria a avut multe adevăruri false, iar asta te face mai puțin dispus să cazi victimă propagandei.

„Educația are un rol esențial în prevenirea genocidului. Doar înțelegând înclinația neurală de a forma endogrupuri și exogrupuri – și manevrele standard folosite de propagandă pentru a accesa această înclinație – putem spera că vom împiedica dezumanizarea, care duce la atrocități în masă”, spune David Eagleman. Endogrupul este definit ca fiind un grup despre care ți se spune că sunt exact ca tine, naționalismul pe criterii etnice, definit etnic, de exemplu. Toți cei care nu sunt ca tine fac parte din exogrup, sunt demonizați și chiar dezumanizați.

Societatea înrăită şi asmuțirea contra altora

O cercetătoare olandeză, Lasana Harris, a urmărit schimbările care se produc în ceea ce numește rețeaua socială a creierului (mai ales în cortexul prefrontal mediu, regiune care devine activă atunci când avem de-a face cu ființe umane și rămâne inactivă când vedem sau ne gândim la obiecte). Când oamenilor li se arătau fotografii cu oameni ai străzii, de exemplu, regiunea rămânea inactivă. Adică oamenii străzii nu erau percepuți ca ființe umane, fuseseră dezumanizați și de aici capacitatea de a trece pe lângă ei, fără a-i vedea sau empatiza cu ei.

Jurnalista Magda Grădinaru de la spotmedia.ro a adus în atenția publicului experimentele profesoarei Jane Elliott și cercetările ulterioare, ca reacție la declarația liderului AUR, George Simion, care spune că Holocaustul nu ar mai trebui predat la școală, că e o istorie învechită.

„Ce a făcut AUR zilele acestea, punând pe același palier predarea Holocaustului cu predarea educației sexuale, ca fiind materii minore și ideologizante, este o pregătire pentru o societate înrăită, în care unii sunt asmuțiți contra altora”, scrie Magda Grădinaru.

 

Textul integral de pe spotmedia.ro îl puteți citi AICI.

 

 

Deja ai votat!