12 − 1 =

A password will be e-mailed to you.

Virgil COSMA

jurnalist

 

Moţiunea a trecut ieri cu votul parlamentarilor de la minorităţi, altele decât cea maghiară. Oameni care au fost şi vor fi mereu cu puterea, indiferent de culoarea şi natura ei, fiindcă altfel li se închide robinetul pentru finanţarea a tot felul de proiecte de care ştiu cel mult ei înşişi şi neamurile lor. Adică bani mulţi de la buget, pe care şi-i împart între ei. Da, totul e atât de simplu fiindcă se reduce la doar două componente: bani şi posibilitatea de a fi sau nu închis pentru sifonarea lor. Folosesc acest termen fiindcă în toate cazurile, este vorba de bani publici. Şi atunci, ce am văzut noi ieri? O încleştare – între două grupuri infracţionale organizate, sprijinite de acoliţi interesaţi – pe bani şi libertate. Asta a fost aşa zisa moţiune a partidului de guvernământ împotriva propriului guvern, unică în analele democraţiilor din întreaga lume.

Învingătorul scapă şi ia banii, învinsul merge la închisoare sau, în cel mai bun caz, în afara vieţii politice şi a beneficiilor ei. În numele democraţiei şi folosindu-se de instrumentele ei, o tabără a luat ostatic Parlamentul, celaltă tabără a luat Guvernul şi, în dispreţul milioanelor de alegători, pur şi simplu s-au „împuşcat” între ei, care cu ce a avut la îndemână, aidoma mafioţilor din Chicago-ul anilor 20-30 ai secolului trecut. Teoretic, ar fi trebuit să asistăm la o confruntare între tradiţionaliştii naţionalişti şi europeniştii pro-globalizare, potrivit rolurilor pe care şi le-au asumat anul trecut. În realitate, fiindcă ambele tabere sunt împănate cu penali înşurubaţi în buget, am avut această bătălie demnă de lumea a III-a, al cărei unic motor este lăcomia de bani nemunciţi şi unic mijloc de control este frica de a fi eliminat din sistem. Pe astea le-a avut Dragnea la îndemână şi i-au lipsit lui Ponta (Grindeanu fiind păpuşă căzută la mijloc): promisiunile şi ameninţările.

Potrivit lui Dragnea, după victoria sa de ieri, „am reintrat în normalitate”, adică – înţelegem noi – ne întoarcem la hoţiile de zi cu zi. Liderul PSD va continua combinaţiile, singurul lucru la care se pricepe, va ataca din nou DNA, ÎCCJ şi orice act normativ care l-ar putea trimite în închisoare. În fapt, pentru asta a fost întregul circ. O ţară întoarsă pe dos şi două partide făcute cârpe pentru ca doi oameni să scape de condamnări. Ei, eu cred că nu vor scăpa. E doar o chestiune de timp până când actualii lideri ai PSD şi ALDE nu vor mai face faţă hăţişului de probleme cu care se confruntă pe toate planurile: procese, lupta cu serviciile, promisiuni că modifică legislaţia anticorupţie, încercări eşuate de a creşte salarii şi pensii.

Baronii penali, care îi aşteaptă înfricoşaţi pe mascaţi în fiecare dimineaţă, îi vor mânca de vii pe amândoi dacă nu-i scapă şi-i vor numi fără vreun regret pe oricare alţii le vor promite că pot modifica legislaţia în favoarea lor. Leul s-a dus deja la vale, astfel încât aşa zisele măriri abia dacă vor putea să acopere inflaţia pe cale să măture bruma de creştere economică. Şansele ca întreaga Românie – mai puţin judeţele din vest, care nu mai pot fi întoarse – să ia chipul şi asemănarea judeţului Teleorman sunt foarte mari. La fel ca diferenţa dintre Nordul bogat şi civilizat al Italiei şi Sicilia cea săracă şi sclavagistă, dominată şi condusă de mafioţi.

PSD nu se va clătina, chiar dacă facţiunea rebelă va întemeia alt partid. Mişcări centrifuge au mai fost, ne amintim de Meleşcanu sau de Geoană, prăbuşiţi în neant politic, recuperaţi apoi de servicii şi repuşi în poziţii călduţe. Fiindcă, oricine ar conduce acest partid, baza sa electorală este de 28 ani aceeaşi: cei 30-35% dependenţi de slujbele la stat sau de ajutoarele sociale. Acest vast bazin electoral s-a uitat în toţi aceşti la liderul maxim ca la Dumnezeu iar militanţii din liniile a doua şi a treia până la ultimul consilier comunal au ştiut – de la Cozmâncă, Solcanu şi Hrebenciuc până la Firea în zilele noastre – că ceea ce se transmite de sus este literă de lege şi nu se discută chiar dacă e împotriva bunului simţ şi al intereselor locale.

Aparte de sistemul para-militar al celor de la putere, Opoziţia a dovedit din nou că este dominată de amatorism. Reuşind cu greu să mascheze susţinerea pentru fostul Cabinet Grindeanu, PNL, USR şi PMP au reuşit să fie doar ridicoli, sperând că dacă rămâne Ponta cu echipa lui o vor putea „democratiza”, iar dacă ies învingători Dragnea şi ai lui se va ajunge fie la premier tehnocrat fie la alegeri anticipate. Ambele cazuri sunt erori grave de apreciere, fiindcă PSD tocmai a făcut o bună repetiţie pentru o eventuală suspendare a preşedintelui în cazul în care i se refuză toate propunerile de premier, nu-i aşa? Mai corecţi, maghiarii care – apropo, au cerut doar cu puţin peste ceea ce este înscris într-o lege a minorităţilor blocată în Parlament de 10 ani; dar ăsta este al subiect, fiindcă acel proiect trebuie într-adevăr renegociat – au lipsit cu totul de la „dezbateri”.

Am mai scris aici, de nenumărate ori, că România prezintă toate datele unui stat confiscat de grupuri de interese organizate în stil mafiot şi sprijinite de facţiuni ale serviciilor secrete, justiţiei, armatei şi bisericii, întocmai ca în America Latină. Acestea sunt state numai bune de muls de către străini, care au tot interesul ca ele să rămână mereu în acest stadiu. Preşedintelui Johannis, rămas singur pe plan intern în lupta cu hidra, îi revine misiunea aproape imposibilă de a-i tăia pe rând toate căpăţânile. Iar dacă nu reuşeşte, succesele sale internaţionale răsunătoare vor păli în curând, de îndată ce ţara se va scufunda din nou, ca în anii 90, în mocirla unui surogat democratic sufocat de corupţie şi combinaţii golăneşti.

Apreciază calitatea articolului

EVALUAȚI ARTICOLUL -
O stea2 stele3 stele4 stele5 stele
Încarc...