Ciprian MITOCEANU
scriitor
Statul paralel există, nu e doar invenţia unor minţi prea înfierbântate, puse la lucru pentru interesul câtorva privilegiaţi care vor să ne convingă că furtişagurile lor sunt, de fapt, opera inamicilor externi. Doar că statul paralel arată un pic altfel faţă de ceea ce televiziunile de partid se străduiesc să ne bage în cap. Statul paralel e tocmai acel stat în care trăiesc aleşii, altfel nu se poate explica prăpastia dintre realitatea care-l zdrobeşte pe cetăţeanul de rând şi declaraţiile guvernanţilor.
Românii se adună în stradă. Nemulţumirile se înmulţesc. Sindicatele ameninţă cu proteste fără precedent. Combustibilii s-au scumpit. Alimentele s-au scumpit dincolo de limita suportabilului. Plătim mai mult pentru coşul zilnic decât plătesc germanii, italienii, francezii sau spaniolii. Euro a luat-o razna şi n-are de gând să se potolească. Ratele cresc, sunt mai greu de plătit. Doar sirienii ne depăşesc când vine vorba la fugit din ţară. În ceea ce-i priveşte e de înţeles, ţara lor e devastată de război. Analiştii avertizează asupra dezastrului din economie şi societate, previziunile sunt chiar mai sumbre decât realitatea. Şi totuşi…
În statul paralel lucrurile stau minunat. Aşa, să moară duşmanii de ciudă. Tăriceanu nu recunoaşte scumpirile la benzină. Cine vrea benzină ieftină trebuie să ştie unde să caute. Unii caută în Moldova sau Ucraina, dar nu tot poporanul îşi permite asta.
Au crescut substanţial veniturile, se laudă guvernanţii, în timp ce amărăştenii se uită în buzunar (cine îşi mai permite portofel în ziua de azi?) şi constată că veniturile s-au umflat un pic, dar preţurile au explodat şi nu au de gând să se oprească. Când se trage linie e evident că salariile şi pensiile mărite pot cumpăra mai puţin ca înainte. Există şi acea fericită categorie a celor pentru care veniturile au crescut în adevăratul sens al cuvântului. Pensii speciale, primari, angajaţi pe la ministere. Acolo da, se poate spune că veniturile au crescut. Stat paralel? Cam aşa ceva.
În timp ce realitatea de zi cu zi anunţă semnele dezastrului, Mihai Tudose, marionetă docilă în mâinile unui Dragnea din ce în ce mai disperat, ne dă o veste bună. „Nu numai că n-am murit, cum ne doreau unii, ci, dimpotrivă, suntem de invidiat, suntem pe locul trei în lume”. Şi nu e vorba de acele clasamente care să ne scoată coadă-n lume, ci e vorba de creştere economică. 8,8% pe trimestrul trei, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut. Şi veştile proste – proaste pentru duşmani, pentru cei care nu-i iubesc pe cei de la guvernare şi grozave pentru cei de bună credinţă – nu se opresc aici. „Exerciţiul bugetar pe anul acesta se va închide sub 3% şi nici pe anul viitor nu stăm foarte rău”. Normal, cifrele arată foarte bine.
Pentru a-i linişti pe pesimişti, premierul spune că a vorbit cu companiile şi acestea i-au promis că salariile angajaţilor nu vor fi afectate. Asta în condiţiile în care companiile anunţă fie negocieri cu sindicatele pentru a găsi o soluţie la „revoluţia fiscală”, iar în unele cazuri s-au anunţat reduceri de salarii. Cu ce companii a vorbit Tudose, e genul de mister care nu va fi prea devreme dezlegat.
Realitatea este una, guvernanţii văd alta. Au impresia că trăim în Coreea de Nord şi avem nicio legătură cu exteriorul şi, prin urmare, ne pot vinde orice gogoşi vor ei, pentru că oricum nu ne pricepem. Îşi imaginează că programul naţional de spălat creiere a dat roadele aşteptate şi ne pot da ce veşti bune vor ei? Le este imposibil să perceapă realitatea în condiţiile în care ei trăiesc în statul paralel unde curge lapte şi miere?
Câte un pic din toate. Veşnica grandomanie a celor care ne conduc. Băieţi veseli şi deştepţi care se străduiesc să ne convingă că nouă ne merge bine doar pentru că lor le merge minunat. Le place să se laude cu realizări pe care numai ei sunt capabili să le sesizeze şi pe care şi le asumă de parcă ar fi monumente menite să reziste timpului. Şi când se găseşte cineva să-i tragă de mânecă, să le arate că lucrurile stau taman pe dos faţă de varianta oficială, se mai şi supără.
Oficial trăim bine. La ce creştere economică avem, la ce mult se zbat guvernanţii să ne meargă ca pe roate, e de mirare că ţara fierbe. Asta îi miră pe cei care ne conduc. Pentru cei ancoraţi în realitatea sumbră un lucru e clar. Amărâtul de rând trăieşte la nivel real, nu oficial. Deşi, după cum ni se povesteşte, oficial ne merge bine.
