România e devenit, la propriu, un stat capturat şi prizonier al unui grup infracţional organizat. Gata cu eufemismele, cu presupunerile şi cu bănuielile. Acum e pe faţă. Dacă modificările la legile de organizare ale justiţiei sunt discutabile, complet neavenite, fiind vreo patru puncte dintre cele vreo zece modificate, propunerile pentru schimbarea Codului Penal îi neagă pur şi simplu raţiunea de a fi. Cum bine zicea un fost coleg de-al nostru, de la Monitorul de Bacău – acum redactor şef adjunct la Adevărul, parcă sunt redactate de şefii marilor clanuri de interlopi ai ţării.
Nu se vor mai face arestări în cazurile de spălare a banilor, evaziune fiscală, infracţiuni de corupţie, nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor nucleare şi al materiilor explozive, trafic şi exploatare a persoanelor vulnerabile, infracţiuni informatice şi altele. Uite aşa aflăm şi noi cam care sunt domeniile de interes ale grupului infracţional ai cărui membri nu se mai vor arestaţi în caz de flagrant. Care nici ăla nu va mai putea fi realizat. Fiindcă procurorii vor trebui să-i anunţe pe cei urmăriţi încă dinainte de a strânge vreo probă: „auzi, dragă, am un denunţ împotriva ta; vezi să nu schimbi locul şi data luării de mită că-mi strici flagrantul şi, după cum ştii, n-am voie nici să te urmăresc nici să te interceptez”. Nu vor mai fi acceptate nici probe audio-video, astfel încât se dă liber la furat în orice incintă supravegheată video. Bietul Mureşan, decedat între timp, s-o fi răsucind în mormânt fiindcă a făcut închisoare după ce a fost filmat în timp ce primea doi caltaboşi de la Remeş, din cauză că ţărăniştii lui nu au avut, la vremea lor, tupeul şi „isteţimea” pesediştilor.
Nu mai insist asupra tuturor aberaţiilor trecute în lista salvării fruntaşilor PSD-ALDE (între ele, la loc de cinste, va fi dezincriminată mărturia mincinoasă, ca să scape şi prietenul Tăriceanu; nu contează că asta va desfiinţa pur şi simplu instituţia martorului în justiţie), fiindcă aşa zisele dezbateri şi votul au fost amânate pentru luni. În stilul tipic moştenit de la comunişti, probabil că nu vor fi introduse toate modificările anunţate sau nu neapărat în forma enunţată iniţial, ca să putem spune toţi după aceea „hai, mă, ai văzut că nu-s rău intenţionaţi”. Aşa au procedat şi la organizarea judecătorească: Inspecţia Judiciară a rămas la CSM, dar toţi ceilalţi pioni otrăviţi – care restrâng independenţa judecătorilor – au fost îndesaţi la grămadă în textele noilor legi.
Cum este posibil aşa ceva? Cum de nu crâcneşte nimeni în front? Fiindcă sunt organizaţi pe sistem mafiot, în baza unei încrengături de interese întinsă la nivel naţional. Nu am uitat cum Dragnea a declarat înainte de alegeri că el, personal, a supervizat fiecare nume de pe lista de candidaţi ai partidului. La ALDE cuplul Tăriceanu-Vosganian a procedat în acelaşi fel. Iar la UDMR nu mai era nevoie, echipa este formată dintr-un grup de parlamentari îmbătrâniţi în rele, de care autorităţile tuturor guvernelor post-decembriste au evitat să se lege pentru a nu fi acuzaţi de prigoană pe criterii etnice. De ce tace Opoziţia, cu excepţia copiilor ăstora, nou veniţi, care nu înţeleg din şolticăriile procedurale ale veteranilor decât că sunt furaţi, dar fără să priceapă cum? Păi fiindcă mafia este transpartinică, cu legături între baronii din toate partidele (cu excepţia notată mai sus) şi serviciile secrete, cu aşa zişi oameni de afaceri făcuţi exclusiv prin contracte preferenţiale cu statul, secondaţi de un mediu antreprenorial resemnat, care acceptă abuzurile unei administraţii ostile de teamă să nu o înfrunte. Şi atunci cui şi de ce să-i mai fie frică? La nevoie, vor schimba şi legea electorală, astfel încât să nu aibă emoţii la viitoarele alegeri.
Şi, până la urmă, ce importanţă mai au alegerile? Începând de miercuri, 13 decembrie (au ei ceva cu data asta!), parlamentarismul în România a fost lichidat. Aceeaşi gaşcă a hotărât că amendamentele respinse în comisii nu mai pot fi propuse şi dezbătute în plen. Păi asta era esenţa democraţiei şi modul de elaborare al unei legi! Gata, s-a terminat, şefii comisiilor impun ordinea de zi, amendamentele admise sau respinse, forma finală şi hai, ca vitele la abator, la votul final, fără să aibă habar despre ce este vorba cei care nu fac parte din comisia respectivă şi, mai ales, fără să poată obiecta. În acest fel, întregul Parlament nu-şi mai justifică existenţa, comisiile acelea pot funcţiona foarte bine pe lângă guvern sau direct la sediul partidului, ca în vremea PCR, cu oameni numiţi şi nu aleşi. Nu seamănă asta cumva cu regimurile actuale din Rusia, Turcia şi, mai nou, Polonia şi Ungaria?
Ba da, şi cu asta am ajuns la miezul problemei. Suntem în mijlocul unui val de recucerire ideologică stârnit de la Kremlin, pe cu totul alte coordonate decât cele ale războiului rece. Cu răbdare şi tenacitate, pe fondul slăbiciunilor şi relaxării Statelor Unite şi ale Vestului Europei după căderea Cortinei de fier, ruşii luptă pas cu pas să-şi refacă sfera de influenţă pe tot coridorul de la Marea Baltică la Marea Neagră. Nu ar fi avut cum să reuşească fără cozi de topor în fiecare ţară. Şi, uite aşa, ne aducem aminte cum istoria noastră, de la Decebal până azi, este bântuită de un lung şir de trădători.
