„Vă chem pe toţi să colaborăm pentru o Românie unită în jurul unui ideal comun, al unui proiect comun”, preşedintele Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu. „România a făcut paşi înainte şi vă asigur că în 2018 va grăbi pasul. În 2017 românii au trăit mai bine ca în 2016, iar în 2018 vor trăi mai bine ca în 2017. Asta este grija şi obligaţia guvernării noastre”, preşedintele Camerei Deputaţilor, Liviu Dragnea. „România trebuie să însemne mai mult decât «tu» sau «eu», decât «ei» sau «voi»… Numai împreună, uniţi şi solidari, putem ţine vie conştiinţa românească şi putem duce România 100 de ani mai departe”, premierul Mihai Tudose. „O Românie unită în jurul unui ideal comun”. Care o fi aia în viziunea lui Tăriceanu? La ceea ce am văzut anul trecut „trebuie să fie o Românie unită” în jurul celor care violează justiţia pentru a-i scăpa pe marii prădători ai ţării de „braţul lung” al acesteia. „O românie unită în jurul” celor care au inventat poveştile cu spioni, cu „state paralele”, doar pentru a-i scăpa pe hoţi şi corupţi basma curată. „România a făcut paşi înainte… În 2017 românii au trăit mai bine ca în 2016”. Aşa o fi oare, cum spune Dragnea? Vă aduceţi aminte ce investiţie majoră a fost finalizată anul trecut, câţi kilometri de autostradă au fost făcuţi şi daţi în folosinţă? Sau măcar de drumuri expres sau naţionale reabilitate? Nu vă chinuiţi, pentru că nu aveţi ce să vă aduceţi aminte. Da, au crescut salariile bugetarilor, dar cu ce preţ oare. Zero investiţii, inflaţia a sărit spre 3%, benzina şi motorina sunt mai scumpe ca în 2016, la fel şi mâncarea şi celelalte lucruri de primă necesitate, Robor a crescut de 2,25 de ori, cursul euro a sărit spre 4,7 lei, ambele umflând ratele la credite, iar deficitul bugetar cu greu se încadrează (dacă se va încadra) la sfârşitul anului 2017 în pragul stabilit cu Uniunea Europeană. Deci, nivelul de trai, în general, a scăzut. Nu l-au simţit politicienii şi o serie de bugetari a căror lefuri au crescut la niveluri ameţitoare, dar restul, adică majoritatea pensionarilor, angajaţii la privat şi micii întreprinzători au resimţit în plin această scădere de nivel de trai. Poate că ar trebui şi Dragnea să înţeleagă că România nu se rezumă doar la cei 1,3 milioane de angajaţi la stat, la cei 100.000 de pensionari cu pensii speciale şi la cele câteva zeci de mii de politicieni din administraţia centrală şi locală. România reală îi cuprinde şi pe cei patru milioane de angajaţi în mediul privat şi pe pensionarii de asigurări sociale şi pe copii, adică pe noi toţi ceilalţi care nu stăm cu mâna întinsă. „România trebuie să însemne mai mult decât «tu» sau «eu», decât «ei» sau «voi»”. Premierul ne cere să fim uniţi, solidari, dar oare la 100 de ani de la marea unire, mai avem conştiinţa naţională, a unui stat unitar sau sunt doar vorbe goale care dau bine? Faptele din ultimele două decenii ne arată că numai de unitate nu se poate vorbi în România. Moldova, motorul unirii statelor române şi la 1859 şi la 1918, a fost dată uitării. A fost condamnată la sărăcie prin tăierea investiţiilor din zonă şi izolarea ei, iar ultimul exemplu este cel de la votarea bugetului pe anul acesta, când i-a fost alocat doar 2,32% din bugetul Ministerului Transporturilor pentru investiţii, în timp ce celelalte regiuni istorice au avut parte de alocări mult mai generoase. Şi asta ca să nu mai vorbim de Autostrada Ungheni – Târgu Mureş – Iaşi care se va face la Sfântu’ Aşteaptă, mai ales că acum politicienii PSD ne livrează o nouă gogoriţă Iaşi/Bacău – Braşov, care e programată a se face undeva după 2021, când cine ştie cine va fi la putere şi cine ştie ce idei năstruşnice va avea. În concluzie, sună bine mesajele de Anul Nou ale politicienilor, care sunt meşteri la învârtitul cuvintelor fără substanţă, vorba lui Eminescu: „E uşor a scrie versuri/ Când nimic nu ai a spune/ Înşirând cuvinte goale/ Ce din coadă au să sune”.