La PSD a (re)început scandalul. Brusc, premierul Tudose începe să devină, pentru mulţi, un om bun şi competent, care se luptă cu balaurul Dragnea. La fel de vitejeşte ca Grindeanu pe vremuri, înainte de a fi numit de Dragnea şef la ANCOM. De fapt, în buna tradiţie PSD, nişte baroni mai mici vor să îi taie capul baronului cel mare. Lucru care se va întâmpla, mai devreme sau mai târziu. Şi? Se va schimba ceva? Şeful partidului nu va mai fi numit Dragnea, ci Bădălău, Tudose, Codrin Ştefănescu, Firea sau Olguţa Vasilescu. Cu aceleaşi apucături, acelaşi stil rupt de realitate de a guverna şi acelaşi populism lipsit de scrupule. Nu, PSD nu se schimbă încă, e doar o altă mardeală în partid. Iar noi, prea ocupaţi cu scandalul din PSD, începem să nu mai vedem alţi actori pe scena politică. Şi asta e grav, pentru că atunci când şi puterea şi opoziţia vin din cadrul aceluiaşi partid, rezultă că încă stăm slab tare la capitolul democraţie. Nu ne putem aştepta la opoziţie de la preşedintele Iohannis. El este, nu-i aşa, un mediator şi, chiar dacă ne-am fi aşteptat la reacţii mai energice vizavi de măcelul pregătit la legile justiţiei, de exemplu, trebuie să ţinem cont că preşedintele are gânduri legate de alegerile prezidenţiale şi preferă să nu se amestece, chiar cu riscul de a-şi dezamăgi o parte din propriul electorat. Cu totul altfel stau lucrurile vizavi de PNL, care ar trebui să fie principalul partid de opoziţie, în teorie, cel puţin. La nivel local, deputatul Achiţei şi-a îndeplinit visul de a vedea în buget modernizarea drumului spre Târgu Frumos, aşa că trebuie să îşi caute alt obiectiv, deşi cred că nu vom vedea prea repede gata drumul ăla şi o să mai aibă ceva treabă. Celălalt parlamentar liberal, Costel Şoptică, are ca principală activitate producerea de interpelări pe bandă rulantă. Cu tot ce îi tună prin cap sau citeşte prin ziare. Cea mai recentă se referă la faptul că guvernul Tudose nu are o politică clară de luptă cu depresia românilor. O fi depresia boala secolului, dar avem altele mai presante. Poate, dacă românii ar avea slujbe normale, conducători normali, drumuri mai bune şi o bună guvernare, nu ar mai fi aşa depresaţi. Zic şi eu, nu dau cu parul. Interpelările astea ar trebui să primească răspuns de la guvern, nu am văzut nici unul, pe alea nu le mai publică peste tot deputatul Şoptică. Activitatea la nivel local e doar o proiecţia celei de la nivel naţional. Unde îl mai vedem pe preşedintele PNL Ludovic Orban în câte o conferinţă de presă făcând glumiţe despre PSD sau mai depun liberalii câte o moţiune de cenzură sau o plângere la CCR. Nu trebuie să îi învăţ eu pe liberali cum se face opoziţie eficientă, ştiu deja asta. Ar fi şi inutil dealtfel, pentru că liberalii au hotărât demult că trebuie să îi lase pe pesedişti să-şi rupă gâtul, ca să vină ei la butoane. Indiferent de costuri şi de consecinţe. Am mai văzut filmul ăsta, l-am mai trăit, mai bine zis. Aşa că nu mai e nimic de spus. În parlament, opoziţia se mai manifestă prin userişti. Aşa puţini cum sunt, au reuşit să facă destulă vâlvă. Nu neapărat manifestările alea extreme oarecum, cu pancarte şi portavoci le-am apreciat, deşi au avut şi alea noima lor în faţa golăniilor PSD. Ce a fost util pentru public au fost filmările din plen şi din comisii, postate apoi pe internet. Au putut să vadă, cei care nu ştiau deja, cum se lucrează în parlament. Dispreţul majorităţii faţă de legi şi proceduri şi cel al minorităţii faţă de oamenii care le-au dat votul. Indiferenţa crasă a aleşilor, necunoaşterea legilor şi a proiectelor votate la foc automat, după cum spune liderul de grup, cu o totală lipsă de păreri şi opinii proprii. Această fereastră prin care am putut întrezări cum „se chinuie” pentru noi aleşii noştri a fost marele câştig la anului 2017. Oricum parlamentarii aveau o imagine proastă, acum nu mai au imagine deloc, după părerea mea. Tot la capitolul opoziţie trebuie încadrată şi strada. ONG-urile şi oamenii care protestează, în linişte sau nu, la ce se întâmplă în ţară. Sunt tot mai puţini, au obosit, aşa cum anticipa toată lumea, dar asta nu e neapărat permanent, se modifică oricând. Şi asta pentru că cei care au ieşit în stradă au reuşit să îi facă pe guvernanţi să dea înapoi. Victorii mai mici sau mai mari, dar victorii. Iar asta e important, că prea mulţi români cred că nu pot schimba nimic, că „toţi fură” şi „oricum toţi sunt la fel”. Cică împăratul roman Marcus Aurelius se ruga vreunui zeu şi spunea: „Dă-mi puterea să schimb ce pot schimba, răbdarea să accept ce nu pot schimba şi inteligenţa de a distinge între cele două.” Nu ştiu dacă cei care ies în stradă vor mai avea puterea să schimbe ceva. Dar au sigur înţelepciunea de a pricepe ce poate fi schimbat şi ce nu. Iar ăsta e un mare pas înainte.
Puterea şi opoziţia – Cătălin MORARU redactor şef
De MonitorulBT
0

Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
AVEM NEVOIE DE SPRIJINUL DUMNEAVOASTRĂ!
„Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a putea oferi în continuare jurnalism onest și a lupta cu corupția și dezinformarea, pentru a scrie despre situația reală, nu versiunea oficială cosmetizată oferită de autorități.
REDIRECȚIONEAZĂ 20% DIN IMPOZITUL PE PROFIT AL COMPANIEI TALE
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat. Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro *Baza legală poate fi consultată AICI.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Broasca, viceprimarii și bursele – Dumitru MONACU, scriitor
Nu știu alții cum sunt, dar eu când aud de reforme bugetare, simt că m-a pălit o ciocănitoare-n ceafă. Și asta pentru că în...
Editorial
Salarizarea aberantă a „miticilor” – Dumitru MONACU, scriitor
Aud vorbindu-se de o groază de timp despre necesitatea ajustării legii salarizării care, spun politicienii, are niște neajunsuri. În primul și-n primul rând despre...
Editorial
Protest anemic, realitate amară – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Săptămâna curentă a debutat, printre altele, cu protestul elevilor față de intențiile guvernanților de a masacra bursele, o măsură care, dacă e să-i credem...
Editorial
Cu frânele trase, spre nicăieri… – Dumitru MONACU, scriitor
Se spune adesea că omul sfințește locul. Se mai spune, mai nou și pe un ton exasperat, că dacă am avea măcar un Ilie...
Editorial
Pe pista altuia, dar cu tupeu propriu – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Ani întregi botoșănenii s-au tot plâns de bicicliștii de pe Pietonalul Unirii și, de parcă bicicliștii nu erau de ajuns, în peisaj au apărut...
Editorial
Așteptăm fapte, nu vorbe – Virgil COSMA, jurnalist
Avem guvern nou, avem plan de guvernare, avem promisiuni de reforme, dar nu avem vreo speranță că ne va fi mai bine. Mai mult...
Editorial
O fabrică de rapoarte fără inovații – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Așa cum am mai amintit și cu alte ocazii, primesc adesea feedback de la cititori. Apreciez asta, însă nu simt nevoia de conformare mulată...
Editorial
Ai AI, folosește-o! – Dumitru MONACU, scriitor
Fără îndoială, mediul online a devenit principala sursă de informații pentru orice savant sau gură-cască. Spre deosebire de defuncta sau, mă rog, muribunda presă...
Editorial
Un calcul cinic – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu sunt bani, suntem în criză și trebuie să luăm măsuri dure pentru a ieși la liman. Numai asta auzim zilele astea și acele...
Editorial
Un nou val de impostură – Virgil COSMA, jurnalist
Tupeu, aroganță, sfidarea electoratului? Care dintre acestea poate caracteriza mai bine formarea noului guvern? Cred că toate la un loc și încă un șir...
Editorial
Trei decenii de schimbări – George LAZĂR, director
Astăzi împlinim treizeci de ani de la prima apariție. Enunțul în sine ascunde aproximativ zece mii de ediții, în spatele cărora s-au aflat cel...
Editorial
Bătaia moșnegilor cu pietre…periculoase – Dumitru MONACU, scriitor
Dacă ar fi să nu țin seama de proporții și să asemăn cu ceva conflictul dintre Israel și Iran, apoi cu siguranță bătaia cu...
Editorial
Sindicatele – scut pentru impostori – Ciprian MITOCEANU, scriitor
S-au burzuluit ceva sindicatele de când cu austeritatea asta, dar mai mult așa, să facă impresie artistică. Doar nu-i imaginează careva că sindicatele chiar...
Editorial
Necesitate maximă: legea răspunderii – Dumitru MONACU, scriitor
La ora actuală, România are nevoie ca de aer de o așa lege. O lege care, pentru motorul bugetar ar fi un aditiv extraordinar,...
Editorial
Premiul „Obrazul de talpă de bocanc” merge la PLM – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Așa cum în preziua decernării premiilor Oscar s-a găsit cineva să ofere și prea puțin râvnitul trofeu „Zmeura de Aur”, cred că e cazul...
Editorial
Lumea nebună – Dumitru MONACU, scriitor
Cum îi mai place românului să-și complice viața! Ce simplu ar fi fost dacă în locul lui Nicușor Dan astăzi era președinte George Simion!...
Botoșani
cer senin
20.6
°
C
20.6
°
18.9
°
69 %
1.3kmh
0 %
S
21
°
D
33
°
lun
36
°
mar
35
°
mie
27
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
O imagine cât o mie de cuvinte pentru viteza pe calea ferată, mai ales cea din judeţul Botoşani.
EDITORIAL
Nu știu alții cum sunt, dar eu când aud de reforme bugetare, simt că m-a pălit o ciocănitoare-n ceafă. Și asta pentru că în...
EPIGRAMA ZILEI
Doamna, o femeie fină
În șoaptă a replicat
Că și piatra masculină
Tare s-a ... muiat!
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...