Încet dar sigur, ne reîntoarcem la vremurile când, dacă ţineai la libertatea şi sănătatea ta, îţi ţineai gura. „Noi muncim, nu gândim” era un slogan reprezentativ nu doar pentru dispreţul resimţit faţă de intelectuali, dar şi un soi de sfat pentru o viaţă sănătoasă şi aparent liberă. Munciţi, nu gândiţi! Partidul are grijă de partea cu gânditul, voi vedeţi-vă de treabă în cel mai pur stil stahanovist. În 1989 am avut unele speranţe legate de ceea ce înseamnă libertate. Eram atât de îndoctrinaţi, atât de obişnuiţi să nu gândim de capul nostru ci să-i lăsăm pe alţii să o facă pentru noi încât am respins cu vehemenţă ceea ce s-a câştigat prin sânge. Metodele folosite de Iliescu pentru a se menţine la putere nu ne-au oripilat, ci au fost acceptate ca fireşti. Protestatarii acelor zile au fost prezentaţi drept derbedei şi noi am spus că aşa este, de ce să fi gândit? Minerii puşi pe zdrobit oase au fost aplaudaţi, unii s-au repezit să le sărute mâinile. Impresionant gestul lor de a planta panseluţe pe pământul încă mustind de sângele celor bătuţi pentru că aveau curajul să gândească de capul lor. Iliescu le mulţumea în numele ţării pentru că au scăpat poporul român de elementele declasate ce se îndoiau de capcacitatea lui de a conduce România spre noi culmi ale progresului. Ne-am lăsat duşi de nas de declaraţiile unui manipulator ordinar. Nici măcar limbajul de lemn folosit nu ne-a oripilat. Nu gândeam, munceam. Acceptam orice ni se băga în ochi pe sticla televizorului. Cu timpul am început să gândim. Încet, timid, dar şi riscant. Gânditorii erau mereu în vizorul celor care mulţumeau lui Iliescu că i-a scăpat de Ceauşescu. Asta nu-i împiedica pe observatori să raporteze, ca pe vremuri la Securitate, orice abatere de la drumul bătătorit. Dacă îi stătea în putere, observatorul te aresta şi îţi fabrica un dosar. Să ne amintim cam cum procedau procurorii în timpul mineriadelor cu cei arestaţi – pe ce temei legal? – de către mineri. Dacă aveai blugi, ochelari sau barbă riscai să fii ciomăgit şi apoi anchetat. Şi am acceptat asta ca ceva natural, la fel cum am acceptat şi morţii mineriadelor şi propaganda ieftină. Încă era periculos de gândit, încă nu ştiam cum se face. Dar timpul s-a scurs şi numărul celor care au început să gândească a devenit periculos de mare. Oamenii nu mai acceptă tot ce se vehiculează pe la televiziunile aservite partidelor şi analizează prin filtrul gândirii proprii ceea ce li se bagă în ochi. Şi văd că nu e în regulă, văd un cu totul alt adevăr decât cel pe care-l prezintă puternicii zilei. Şi protestează, încearcă să deschidă mintea şi altora. Uneori reuşesc, s-a întâmplat anul trecut. E drept că guvernanţii s-au reorganizat şi au transformat victoria străzii într-o înfrângere, dar măcar ei au învăţat ceva din acea lecţie legată de protestele faţă de Ordonanţa 13. Au căutat vechile manuale de luptă ale comuniştilor şi l-au deschis la acea pagină despre care se vorbeşte despre pericolul pe care-l reprezintă gânditorii. Şi cum trebuie reduşi la tăcere. La Timişoara procurorii şi poliţiştii de la investigaţii criminale au deschis două dosare penale pentru infracţiuni de instigare publică. Asta după ce pe reţelele de socializare au apărut mai multe mesaje privitoare la protestele din oraşul de pe Bega. Oficial, autorităţile nu descurajează protestele, dar fac apel la calm şi civilizaţie. E drept că adesea protestele au degenerat, dar asta s-a întâmplat mai ales din cauza agitatorilor, a acelor elemente infiltrate între manifestanţi cu scopul de a compromite acţiunile protestatarilor – trebuie luată în calcul şi această variantă; am tot trăit în manipulare. De ce nu se concentrează autorităţile pe identificarea provocatorilor şi anchetează participanţi de rând sau lideri ale protestelor? Libera exprimare e un drept prevăzut în Constituţia României. Cu unele interdicţii, firesc, dar cei care au protestat şi-au strigat nemulţumirile faţă de guvernanţi şi corupţia din politică. N-a fost vorba de defăimarea ţării şi a naţiunii (exceptând faptul că, poate, guvernanţi vor să fie identificaţi cu acestea), îndemn la război, ură rasială şi alte astfel de acţiuni interzise prin lege. Asta nu i-a împiedicat pe poliţiştii şi procurorii de la Timişoara să se autosesizeze şi să deschidă dosare. Cică mesajele de pe reţelele sociale nu sunt foarte în regulă. Abia acum s-au trezit? De ani de zile internetul este plin de mesaje ce mustesc de ură, mesaje de ameninţare şi ştiri false. De ce abia acum se iau măsuri? De vină să fie lentoarea autorităţilor care, deşi nu au reuşit să ofere explicaţii pertinente pentru morţii din timpul Revoluţiei şi mineriadelor, s-au sesizat în cele din urmă despre un fenomen destul de vechi? N-am auzit să se deschidă dosare pentru că cineva a fost ameninţat sau jignit. Nu din oficiu. Abia acum autorităţile acţionează. Şi o fac în cel mai pur stil comunist. Intimidare, propagandă, dezinformare. Reacţia autorităţilor ar trebui să ne îngrijoreze. Şi-au dat seama că gândim. Şi vor să ia măsuri până nu e prea târziu. Poate nu întâmplător zilele trecute Donald Trump cerea pedepse mai aspre pentru calomnie, el însuşi considerându-se lezat de cartea lui Michael Wolf „Foc şi Furie: în interiorul Casei Albe conduse de Trump”. Asta în condiţiile în care farsorul de la Casa Albă nu s-a mai judecat pentru calomnie de mai bine de treizeci de ani. Ne aliniem şi noi, aşa, preventiv?
Poate mai şi gândim… – Ciprian MITOCEANU scriitor
De MonitorulBT
0

Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
AVEM NEVOIE DE SPRIJINUL DUMNEAVOASTRĂ!
„Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră pentru a putea oferi în continuare jurnalism onest și a lupta cu corupția și dezinformarea, pentru a scrie despre situația reală, nu versiunea oficială cosmetizată oferită de autorități.
REDIRECȚIONEAZĂ 20% DIN IMPOZITUL PE PROFIT AL COMPANIEI TALE
Poți alege ca 20% din taxele plătite de compania ta să meargă către jurnalism de calitate, nu către stat. Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la monitorul@monitorulbt.ro *Baza legală poate fi consultată AICI.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Cu frânele trase, spre nicăieri… – Dumitru MONACU, scriitor
Se spune adesea că omul sfințește locul. Se mai spune, mai nou și pe un ton exasperat, că dacă am avea măcar un Ilie...
Editorial
Pe pista altuia, dar cu tupeu propriu – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Ani întregi botoșănenii s-au tot plâns de bicicliștii de pe Pietonalul Unirii și, de parcă bicicliștii nu erau de ajuns, în peisaj au apărut...
Editorial
Așteptăm fapte, nu vorbe – Virgil COSMA, jurnalist
Avem guvern nou, avem plan de guvernare, avem promisiuni de reforme, dar nu avem vreo speranță că ne va fi mai bine. Mai mult...
Editorial
O fabrică de rapoarte fără inovații – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Așa cum am mai amintit și cu alte ocazii, primesc adesea feedback de la cititori. Apreciez asta, însă nu simt nevoia de conformare mulată...
Editorial
Ai AI, folosește-o! – Dumitru MONACU, scriitor
Fără îndoială, mediul online a devenit principala sursă de informații pentru orice savant sau gură-cască. Spre deosebire de defuncta sau, mă rog, muribunda presă...
Editorial
Un calcul cinic – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Nu sunt bani, suntem în criză și trebuie să luăm măsuri dure pentru a ieși la liman. Numai asta auzim zilele astea și acele...
Editorial
Un nou val de impostură – Virgil COSMA, jurnalist
Tupeu, aroganță, sfidarea electoratului? Care dintre acestea poate caracteriza mai bine formarea noului guvern? Cred că toate la un loc și încă un șir...
Editorial
Trei decenii de schimbări – George LAZĂR, director
Astăzi împlinim treizeci de ani de la prima apariție. Enunțul în sine ascunde aproximativ zece mii de ediții, în spatele cărora s-au aflat cel...
Editorial
Bătaia moșnegilor cu pietre…periculoase – Dumitru MONACU, scriitor
Dacă ar fi să nu țin seama de proporții și să asemăn cu ceva conflictul dintre Israel și Iran, apoi cu siguranță bătaia cu...
Editorial
Sindicatele – scut pentru impostori – Ciprian MITOCEANU, scriitor
S-au burzuluit ceva sindicatele de când cu austeritatea asta, dar mai mult așa, să facă impresie artistică. Doar nu-i imaginează careva că sindicatele chiar...
Editorial
Necesitate maximă: legea răspunderii – Dumitru MONACU, scriitor
La ora actuală, România are nevoie ca de aer de o așa lege. O lege care, pentru motorul bugetar ar fi un aditiv extraordinar,...
Editorial
Premiul „Obrazul de talpă de bocanc” merge la PLM – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Așa cum în preziua decernării premiilor Oscar s-a găsit cineva să ofere și prea puțin râvnitul trofeu „Zmeura de Aur”, cred că e cazul...
Editorial
Lumea nebună – Dumitru MONACU, scriitor
Cum îi mai place românului să-și complice viața! Ce simplu ar fi fost dacă în locul lui Nicușor Dan astăzi era președinte George Simion!...
Editorial
Când prea mult e prea puțin și prea puțin e prea mult – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Se știe că, de fiecare dată când s-a pus problema măririi pensiilor speciale și salariile demnitarilor, s-au găsit bani, ba încă la timp, că...
Editorial
De doi bani speranță – Virgil COSMA, jurnalist
Este limpede că, indiferent cine și cum va ajunge la Palatul Victoria, dacă viitorul guvern nu aplică imediat și fără concesii măsurile pe care...
Editorial
Răspundere, nu solidaritate – Cătălin MORARU, redactor șef
E limpede, cred, ce fac pesediștii. Vin cu propuneri fanteziste, pentru a întârzia formarea unui guvern. Pentru că fiecare zi fără un nou premier...
Botoșani
câțiva nori
20.6
°
C
20.6
°
20.5
°
53 %
5kmh
15 %
mie
29
°
J
30
°
vin
32
°
S
25
°
D
29
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Siguranţa la locul de muncă este prioritară, chiar dacă lucrezi în curtea celui mai mare spital.
EDITORIAL
Se spune adesea că omul sfințește locul. Se mai spune, mai nou și pe un ton exasperat, că dacă am avea măcar un Ilie...
EPIGRAMA ZILEI
Bărbatul prins în flagrant
Cu bărbăția fermă
Era container ambulant
La o bancă de spermă…
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...