Încet dar sigur, ne reîntoarcem la vremurile când, dacă ţineai la libertatea şi sănătatea ta, îţi ţineai gura. „Noi muncim, nu gândim” era un slogan reprezentativ nu doar pentru dispreţul resimţit faţă de intelectuali, dar şi un soi de sfat pentru o viaţă sănătoasă şi aparent liberă. Munciţi, nu gândiţi! Partidul are grijă de partea cu gânditul, voi vedeţi-vă de treabă în cel mai pur stil stahanovist. În 1989 am avut unele speranţe legate de ceea ce înseamnă libertate. Eram atât de îndoctrinaţi, atât de obişnuiţi să nu gândim de capul nostru ci să-i lăsăm pe alţii să o facă pentru noi încât am respins cu vehemenţă ceea ce s-a câştigat prin sânge. Metodele folosite de Iliescu pentru a se menţine la putere nu ne-au oripilat, ci au fost acceptate ca fireşti. Protestatarii acelor zile au fost prezentaţi drept derbedei şi noi am spus că aşa este, de ce să fi gândit? Minerii puşi pe zdrobit oase au fost aplaudaţi, unii s-au repezit să le sărute mâinile. Impresionant gestul lor de a planta panseluţe pe pământul încă mustind de sângele celor bătuţi pentru că aveau curajul să gândească de capul lor. Iliescu le mulţumea în numele ţării pentru că au scăpat poporul român de elementele declasate ce se îndoiau de capcacitatea lui de a conduce România spre noi culmi ale progresului. Ne-am lăsat duşi de nas de declaraţiile unui manipulator ordinar. Nici măcar limbajul de lemn folosit nu ne-a oripilat. Nu gândeam, munceam. Acceptam orice ni se băga în ochi pe sticla televizorului. Cu timpul am început să gândim. Încet, timid, dar şi riscant. Gânditorii erau mereu în vizorul celor care mulţumeau lui Iliescu că i-a scăpat de Ceauşescu. Asta nu-i împiedica pe observatori să raporteze, ca pe vremuri la Securitate, orice abatere de la drumul bătătorit. Dacă îi stătea în putere, observatorul te aresta şi îţi fabrica un dosar. Să ne amintim cam cum procedau procurorii în timpul mineriadelor cu cei arestaţi – pe ce temei legal? – de către mineri. Dacă aveai blugi, ochelari sau barbă riscai să fii ciomăgit şi apoi anchetat. Şi am acceptat asta ca ceva natural, la fel cum am acceptat şi morţii mineriadelor şi propaganda ieftină. Încă era periculos de gândit, încă nu ştiam cum se face. Dar timpul s-a scurs şi numărul celor care au început să gândească a devenit periculos de mare. Oamenii nu mai acceptă tot ce se vehiculează pe la televiziunile aservite partidelor şi analizează prin filtrul gândirii proprii ceea ce li se bagă în ochi. Şi văd că nu e în regulă, văd un cu totul alt adevăr decât cel pe care-l prezintă puternicii zilei. Şi protestează, încearcă să deschidă mintea şi altora. Uneori reuşesc, s-a întâmplat anul trecut. E drept că guvernanţii s-au reorganizat şi au transformat victoria străzii într-o înfrângere, dar măcar ei au învăţat ceva din acea lecţie legată de protestele faţă de Ordonanţa 13. Au căutat vechile manuale de luptă ale comuniştilor şi l-au deschis la acea pagină despre care se vorbeşte despre pericolul pe care-l reprezintă gânditorii. Şi cum trebuie reduşi la tăcere. La Timişoara procurorii şi poliţiştii de la investigaţii criminale au deschis două dosare penale pentru infracţiuni de instigare publică. Asta după ce pe reţelele de socializare au apărut mai multe mesaje privitoare la protestele din oraşul de pe Bega. Oficial, autorităţile nu descurajează protestele, dar fac apel la calm şi civilizaţie. E drept că adesea protestele au degenerat, dar asta s-a întâmplat mai ales din cauza agitatorilor, a acelor elemente infiltrate între manifestanţi cu scopul de a compromite acţiunile protestatarilor – trebuie luată în calcul şi această variantă; am tot trăit în manipulare. De ce nu se concentrează autorităţile pe identificarea provocatorilor şi anchetează participanţi de rând sau lideri ale protestelor? Libera exprimare e un drept prevăzut în Constituţia României. Cu unele interdicţii, firesc, dar cei care au protestat şi-au strigat nemulţumirile faţă de guvernanţi şi corupţia din politică. N-a fost vorba de defăimarea ţării şi a naţiunii (exceptând faptul că, poate, guvernanţi vor să fie identificaţi cu acestea), îndemn la război, ură rasială şi alte astfel de acţiuni interzise prin lege. Asta nu i-a împiedicat pe poliţiştii şi procurorii de la Timişoara să se autosesizeze şi să deschidă dosare. Cică mesajele de pe reţelele sociale nu sunt foarte în regulă. Abia acum s-au trezit? De ani de zile internetul este plin de mesaje ce mustesc de ură, mesaje de ameninţare şi ştiri false. De ce abia acum se iau măsuri? De vină să fie lentoarea autorităţilor care, deşi nu au reuşit să ofere explicaţii pertinente pentru morţii din timpul Revoluţiei şi mineriadelor, s-au sesizat în cele din urmă despre un fenomen destul de vechi? N-am auzit să se deschidă dosare pentru că cineva a fost ameninţat sau jignit. Nu din oficiu. Abia acum autorităţile acţionează. Şi o fac în cel mai pur stil comunist. Intimidare, propagandă, dezinformare. Reacţia autorităţilor ar trebui să ne îngrijoreze. Şi-au dat seama că gândim. Şi vor să ia măsuri până nu e prea târziu. Poate nu întâmplător zilele trecute Donald Trump cerea pedepse mai aspre pentru calomnie, el însuşi considerându-se lezat de cartea lui Michael Wolf „Foc şi Furie: în interiorul Casei Albe conduse de Trump”. Asta în condiţiile în care farsorul de la Casa Albă nu s-a mai judecat pentru calomnie de mai bine de treizeci de ani. Ne aliniem şi noi, aşa, preventiv?
Poate mai şi gândim… – Ciprian MITOCEANU scriitor
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul următor
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Strategii ciudate și penele papagalului – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Schimbările „spectaculoase” în cadrul strategiilor electorale ale partidelor apărute pe ultima sută de metri sunt semne că, pe undeva, societatea dă semne de revenire...
Editorial
„Broscuțele” și turnul Primăriei – Dumitru MONACU, scriitor
Nu am idee câtă lume cunoaște pilda cu broscuța surdă și, de aceea, pentru a fi sigur că voi fi înțeles așa cum trebuie...
Editorial
Aceleași poteci, alți parveniți – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Ați auzit ce isprăvi a mai comis Marcelașul cel Viteaz în ultimele zile? Ar cam trebui. Nu de alta, dar românilor le place să...
Editorial
Cu stângul în dreptul – Virgil COSMA, jurnalist
Nici n-a început bine campania electorală și deja ne este silă de ceea ce vedem și auzim, deși știam ce ne așteaptă. Cum deja...
Editorial
„Marea duhoare” de la Bucecea – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu ceva timp, la o oră de maximă audiență, un important post de televiziune național ne aducea la cunoștință – în urma...
Editorial
Armată obligatorie, dar nu tot pentru voi – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Idioțenia cu armata obligatorie este o temă foarte dragă atât românașilor de rând, cât și politicienilor, iar în ultima vreme discuțiile pe marginea subiectului...
Editorial
Campania ciudaților – George LAZĂR, director
Ca la fiecare patru ani, înainte de începerea cursei electorale, stâlpii electrici ai județelor, în special cei din orașe, s-au umplut cu postere cu...
Editorial
Oameni care sunt: Florin Egner – Dumitru MONACU, scriitor
Am stat foarte mult în cumpănă dacă și cum să scriu despre fostul edil al Botoșaniului. Faptul că aș putea fi acuzat de o...
Editorial
Doar din grijă pentru români – Ciprian MITOCEANU, scriitor
De ceva timp suntem efectiv striviți de campania electorală, iar cei care visează la un nou mandat nu au pierdut ocazia de a ieși...
Editorial
16 pe un loc – Virgil COSMA, jurnalist
Partidele politice și alianțele au dat publicității listele pentru alegerile europarlamentare, sunt 542 de candidați pentru 33 locuri. Știu că nu interesează pe nimeni...
Editorial
Cea mai incorectă competiție – Dumitru MONACU, scriitor.
Dintre toate scrutinele electorale pe care le vom avea de înfruntat anul acesta, alegerea primarilor reprezintă fără nici un dubiu, cea mai mare și...
Editorial
Despre monumente și mastodonți – Dumitru MONACU, scriitor
Cu surle și trâmbițe suntem anunțați de către comenduirea garnizoanei civile cu sediul în palatul administrativ că în curând va mai prinde contur o...
Editorial
Oare dacă ascultam muzică adevărată ne era mai bine? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Zilele trecute am avut parte de un adevărat șoc cultural, ca să-i spun așa… Trecut prin parc - prea mult spus plimbare. Și acolo,...
Editorial
E musai să facem politică, oameni buni! – Dumitru MONACU, scriitor
Mulți, foarte mulți români, sătui până peste cap de indolența, incompetența, arivismul, nesimțirea, lipsa de caracter ș.a. (lista ar mai putea continua mult și...
Editorial
La Botoșani se întâmplă lucruri – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Cu ceva timp în urmă, am decis să-mi găsesc altceva de făcut în ziua alegerilor locale. Orice altceva în afară de mers la vot....
Editorial
Invazia falsurilor – Virgil COSMA, jurnalist
Asaltat de terminologia anglo-americană, publicul este gata să înghită pe nemestecate noțiuni pe care le ia ca atare, fără a le stăpâni pe deplin...
Botoșani
cer acoperit de nori
9.9
°
C
10
°
8.2
°
97 %
1.3kmh
100 %
vin
15
°
sâm
18
°
Dum
20
°
lun
20
°
mar
15
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Visul american poate fi trăit oriunde. Chiar dacă e mai mic şi mai gârbovit.
EDITORIAL
Schimbările „spectaculoase” în cadrul strategiilor electorale ale partidelor apărute pe ultima sută de metri sunt semne că, pe undeva, societatea dă semne de revenire...
EPIGRAMA ZILEI
Nu bârfesc, nu-s cârcotaș
Dar vă spun, cunosc un domn
De aicea din oraș
Care-i treaz numai ... în somn !
Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...