„Moldova are nevoie de autostradă”. E un adevăr pe care-l cunoaşte toată lumea şi pe care nimeni de bună credinţă nu-l poate tăgădui. Infrastructura este vitală pentru a ridica din sărăcie şi această zonă a ţării. Politicienii ştiu acest lucru şi fac din necesitatea autostrăzii un slogan, dar doar până ajung la putere. Despre Autostrada „Ungheni-Iaşi-Târgu Mureş” (A8) se vorbeşte deja de zece ani, timp în care la putere au fost şi pedeliştii, şi liberalii, şi tehnocraţii şi pesediştii. Cu toate acestea, nimeni nu a făcut nimic. Lucrurile s-au împotmolit în studiile de prefezabilitate şi fezabilitate, dar ambele fără acorduri de mediu. Este doar o chestiune de voinţă politică pentru a se da aceste acorduri lipsă şi pentru a se trimite spre proiectare primul sector de autostradă, Iaşi-Târgu Neamţ, lung de 78 de kilometri, adică un sfert din întreaga investiţie. Numai că această voinţă lipseşte şi, mai mult, autostrada care ar scoate Moldova din suferinţă nu mai este pe placul pesediştilor băcăuani, care şi-ar dori mai mult un drum de mare viteză spre pârtiile de schi de la Braşov. Culmea e că au găsit şi susţinere la guvern, care a introdus-o în planurile de perspectivă ale României, cele din viitorul ciclu de finanţare europeană. Până ce la autostrada Iaşi-Târgu Mureş nu vor începe efectiv lucrările, drumul de mare viteză care să lege Moldova de Transilvania prin Bacău nu este decât o diversiune menită să mai amâne dezvoltarea zonei. Acum, cu criza aceasta din PSD, era momentul potrivit ca parlamentarii moldoveni să forţeze demararea lucrărilor la A8. Ar fi trebuit să fi luat exemplu de la colegii lor din UDMR şi să-şi vândă susţinerea taberei care demara efectiv lucrările la autostradă. Da, pare un şantaj, dar dacă altfel nu se mişcă lucrurile în ţara asta, mai bine aşa. Oricum parlamentarii PSD din Moldova nu au făcut nimic. S-au vândut pentru lucruri minore unei tabere sau alteia, pentru interesul propriu şi nicidecum pentru cel al regiunii pe care o reprezintă chipurile în Parlament. Aşa cum acum câţiva ani susţineam că voi merge la vot şi voi vota cu Elena Udrea până la moarte, dacă ea reuşeşte să scoată din mâinile unui afacerist dubios staţiunea Herculane şi să-i redea strălucirea de odinioară, aşa afirm şi acum că dacă Mihai Tudose semnează şi alocă bani pentru autostrada Iaşi-Târgu Mureş, va beneficia de votul meu. Dar, din păcate, cum nu s-a întâmplat nimic în cazul staţiunii Herculane, aşa nu se va face mare lucru nici pentru autostrada pe care ne-o dorim aproape cu toţii pentru Moldova. Sunt convins de asta, deşi aş mai lăsa de doi lei speranţe, măcar până se limpezesc apele în PSD. Investiţiile în infrastructura Moldovei ar trebui să fie prioritare pentru toţi aleşii locali din Moldova, fie că ele se numesc autostrăzi, drumuri expres sau drumuri naţionale, că doar aşa se poate recupera terenul pierdut în faţa celorlalte regiuni istorice. Din punct de vedere economic, Moldova mai are încă avantajul costurilor mici cu forţa de muncă, iar o autostradă care să o lege de Transilvania şi reabilitarea drumului expres care o leagă de capitală ar putea da un imbold investiţiilor din această zonă. Totul depinde însă de dorinţa politicienilor, de anvergura lor şi mai ales de modul cum vor să rămână în mentalul colectiv.