Dacă ar fi condus un guvern adevărat şi nu o marionetă, în fruntea căreia se află doamna Viorica-Vasilica Dăncilă, faptul că prima ei decizie ca prim-ministru a fost să renunţe la Serviciul de Protecţie şi Pază (SPP) ar fi fost un lucru de o gravitate nemaiîntâlnită. SPP are drept scop, prin lege, protejarea demnitarilor români şi străini. Când prim-ministrul ţării dă de înţeles că nu are încredere în această structură, dă un semnal cum nu se poate mai prost: ambasadele, păzite de SPP, vor simţi nesiguranţă, demnitarii străini care ne vizitează ţara se vor teme pentru viaţa lor, demnitarii români, cum ar fi Iohannis, preşedintele României, sau Tăriceanu, preşedintele senatului, se vor uita cu suspiciune la bărbaţii şi femeile care îi păzesc. Un prim-ministru nu face astfel de gesturi fără să aibă motive foarte întemeiate şi în nici un caz în prima zi de mandat, cel puţin aşa se petrece într-o ţară normală. În mod firesc, în asemenea situaţie, SPP ar trebui desfiinţat grabnic şi înlocuit cu un altă structură, formată din oameni noi. Dar, fiind vorba de o caricatură de guvern, care urmează altor două avortate, produs de Dragnea şi partidul-turmă, chestiunea asta nu dovedeşte decât gradul nu de incompetenţă, asta se ştia chiar de la nominalizare, ci de inconştienţă crasă dovedită de gaşca ce are pretenţia să ne conducă ţara cu mentalitate de vechil, sigur că pe moşia sa nu i se întâmplă nimic. SPP trebuie, prin lege, să-i păzească pe demnitari, fie că aceştia vor sau nu. Refuzând paza, doamna Viorica şi trupa ei de miniştri încalcă cu bună ştiinţă legea, dovedind că se consideră deasupra ei. Ce-ar fi ca fiecare cetăţean din ţară să-şi aleagă de cine vrea să fie păzit? Unii, spre exemplu, ar prefera să fie apăraţi de armată, de când cu scandalurile din Poliţie. Dar, ca să poţi alege ce lege vrei să respecţi şi care nu, trebuie să fii de-al lui Dragnea. Funcţia de ministru, la fel ca şi cea de prim-ministru, nu sunt proprietatea Olguţei sau a Vioricăi, nici măcar a celui ce le-a numit. Aceste doamne, la fel ca şi toţi ceilalţi membri ai guvernului, sunt acolo pentru a conduce ministere, adică a guverna ţara. Iar în acest moment toţi noii miniştri umblă cu documente clasificate, află secrete de mare importanţă, cum ar fi cele despre resurse naturale, capacităţi economice sau forţe armate, după care tânjesc transnaţionalele, ruşii, oricine are interes să mai ia ce încă nu s-a jumulit din ţara asta. Fără îndoială că lucrul cu secretele de stat face parte din fişa postului de ministru, dar ce ne vom face de acum înainte, când SPP a fost dat afară şi i s-a luat, printre altele, şi posibilitatea de a da peste gură miniştrilor prea vorbăreţi sau de a strânge de pe urma miniştrilor uituci? Toate astea se petrec pentru că păpuşarul din fundal, Dragnea, se teme că ofiţerii SPP trag cu urechea ce discută miniştrii când sunt plimbaţi cu maşina ori se află la reşedinţele lor oficiale, când îi sună el să le dea ordine, iar apoi îi pârăsc preşedintelui Iohannis. Sau poate că aceeaşi demnitari, când aranjează de-un troc politic ori de-o afacere pe bani publici, nu se simt în siguranţă cu SPP-ul lângă ei. Dar dacă Dragnea se teme, înseamnă că are motive. Însă partidul-turmă, pe care îl păstoreşte, nu se teme încă. Iar explicaţia ne-o dă istoria: Ceauşescu, când a început să se teamă, a simţit că urmează să se i se şi întâmple ceva, şi a fost judecat de popor. Dar el şi „Savanta” au fost singurii care au plătit pentru asta cu viaţa. Cei mai mulţi, care au făcut posibilă apariţia şi menţinerea sistemului comunist, n-au păţit nimic. Probabil următoarea revoluţie se va desfăşura asemănător, dar vor fi totuşi diferenţe: Dragnea o va lua pe drumul deschis de Mazăre, Ghiţă şi alţii ca ei şi se va refugia pe undeva, pe sub palmieri. Sediile consiliilor judeţene şi ale prefecturilor vor fi ocupate de revoluţionari, iar vreun preşedinte sau prefect ce va avea ghinionul să cadă în mâinile oamenilor nervoşi vor fi chelfăniţi şi scuipaţi. Apoi cei mai rapace vor pune mâna pe putere şi pe resurse şi o vom lua de la capăt, cu alţi politicieni, poate şi cu alte partide, dar cu acelaşi rezultat, de parcă un blestem greu, de care reuşim din când în când să ne scuturăm, ne apasă poporul şi de fiecare dată când îndrăznim să ridicăm niţel capul din praf ne pune câte unul talpa pe grumaz şi este chiar complet lipsit de importanţă că acum se numeşte Dragnea sau că ieri era Tăriceanu sau Antonescu, pentru că gustul amar al ţărânei este de fiecare dată acelaşi.
Frica – George LAZĂR director
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Armată obligatorie, dar nu tot pentru voi – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Idioțenia cu armata obligatorie este o temă foarte dragă atât românașilor de rând, cât și politicienilor, iar în ultima vreme discuțiile pe marginea subiectului...
Editorial
Campania ciudaților – George LAZĂR, director
Ca la fiecare patru ani, înainte de începerea cursei electorale, stâlpii electrici ai județelor, în special cei din orașe, s-au umplut cu postere cu...
Editorial
Oameni care sunt: Florin Egner – Dumitru MONACU, scriitor
Am stat foarte mult în cumpănă dacă și cum să scriu despre fostul edil al Botoșaniului. Faptul că aș putea fi acuzat de o...
Editorial
Doar din grijă pentru români – Ciprian MITOCEANU, scriitor
De ceva timp suntem efectiv striviți de campania electorală, iar cei care visează la un nou mandat nu au pierdut ocazia de a ieși...
Editorial
16 pe un loc – Virgil COSMA, jurnalist
Partidele politice și alianțele au dat publicității listele pentru alegerile europarlamentare, sunt 542 de candidați pentru 33 locuri. Știu că nu interesează pe nimeni...
Editorial
Cea mai incorectă competiție – Dumitru MONACU, scriitor.
Dintre toate scrutinele electorale pe care le vom avea de înfruntat anul acesta, alegerea primarilor reprezintă fără nici un dubiu, cea mai mare și...
Editorial
Despre monumente și mastodonți – Dumitru MONACU, scriitor
Cu surle și trâmbițe suntem anunțați de către comenduirea garnizoanei civile cu sediul în palatul administrativ că în curând va mai prinde contur o...
Editorial
Oare dacă ascultam muzică adevărată ne era mai bine? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Zilele trecute am avut parte de un adevărat șoc cultural, ca să-i spun așa… Trecut prin parc - prea mult spus plimbare. Și acolo,...
Editorial
E musai să facem politică, oameni buni! – Dumitru MONACU, scriitor
Mulți, foarte mulți români, sătui până peste cap de indolența, incompetența, arivismul, nesimțirea, lipsa de caracter ș.a. (lista ar mai putea continua mult și...
Editorial
La Botoșani se întâmplă lucruri – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Cu ceva timp în urmă, am decis să-mi găsesc altceva de făcut în ziua alegerilor locale. Orice altceva în afară de mers la vot....
Editorial
Invazia falsurilor – Virgil COSMA, jurnalist
Asaltat de terminologia anglo-americană, publicul este gata să înghită pe nemestecate noțiuni pe care le ia ca atare, fără a le stăpâni pe deplin...
Editorial
Praful de pe to(l)bă – Dumitru MONACU, scriitor.
O grevă care nu dovedește nimic. Așa putem aprecia, parafrazându-l pe scriitorul Anton Holban (1902 – 1937), acțiunea sindicală a poștașilor care a pâlpâit...
Editorial
Cine a câștigat din greva poștașilor – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Au intrat poștașii în grevă, iar treaba asta le-a picat greu celor aflați la butoane. Greu, dar tot încearcă să scoată ceva din asta;...
Editorial
EPP adică … efectul posibil pervers – Dumitru MONACU, scriitor
Chiar din start vreau să vă atenționez că titlul editorialului de azi nu are vreo legătură cu partidul popularilor europeni, ci tot cu ale...
Editorial
„Brad Pitt” e peste tot – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Hăhăială generală printre români. O româncuță trecută de șaizeci de ani, stabilită de ceva timp în Spania, a pierdut o mie trei sute de...
Editorial
Am plecat pe drumul Ungariei – Cătălin MORARU, redactor șef
Mai țineți minte cum ne uitam la Ungaria acum 10 - 15 ani? Țară frumoasă, curată, plină de autostrăzi, de stațiuni cu băi termale,...
Botoșani
cer fragmentat
9.5
°
C
10.5
°
9.4
°
74 %
4kmh
77 %
vin
8
°
sâm
15
°
Dum
10
°
lun
12
°
mar
15
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Doina Federovici, de la începutul primăverii, când încă nu știa că anunțase cu patru ani înainte că nu va candida decât pentru un mandat.
EDITORIAL
Idioțenia cu armata obligatorie este o temă foarte dragă atât românașilor de rând, cât și politicienilor, iar în ultima vreme discuțiile pe marginea subiectului...
EPIGRAMA ZILEI
Contrar zicalei consacrate
Eu aș descrie-o în alt mod:
Are picioare scurte, poate
Dar sigur e ... miriapod!
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...