Ei bine, nu credeam că pe frigul ăsta polar în care nu-ţi vine să dai un câine afară, mai ales că o grămadă de lume încă boleşte sau îşi duce convalescenţa după gripa aceea nebună şi, cică, asasină, va mai veni primavera sau, fie şi mesagerul ei tradiţional, mărţişorul. De mărţişor ne arde nouă când nu ştim cum să ne mai încălzim, cu ce să ne mai îmbrăcăm ca să putem ieşi barem după o pâine şi când trena gripei, tusea invincibilă, nu se lasă domolită cu nimic? Şi totuşi, mesagerul primăverii a venit, înfruntând ca în basme toate aceste piedici malefice parcă inventate de vreo babă vrăjitoare ca să ne fie viaţa cât mai grea. A venit, adică, tradiţionalul, deja, târg deschis pe pietonalul Unirii de către Centrul de îndrumare a creaţiei (pe scurt!) în întâmpinarea zilei de 1 martie, cu oarece protocol inaugural, cu participarea unor persoane oficiale şi cu discursuri inaugurale care sfidau, pur si simplu, gerul năprasnic cu optimismul lor. Dar, mai ales, meştesugarii au fost de astă dată adevăraţii eroi ai evenimentului căci ei, cei care trudesc cu nespusă migală luni întregi la confecţionarea micilor opere de artă, au rezistat (fără haştag!) zile întregi, oferind celor doritori şi interesaţi creaţiile lor. Dintre acestea sunt, mai ales, mărţişoarele confecţionate manual după modele străvechi, din fire de mătase albă şi roşie, în fel de fel de forme şi îmbinări care nu se mai păstrează prin alte părţi, învinse fiind de invazia obiectelor industriale cu tot felul de iepuraşi şi ghiocei de metal strălucitor. Mici cât unghia unui copil, încât te miri cum de au putut fi realizate cu ochiul liber, ele amintesc de migala şi arta miniaturală a chinezilor de odinioară care scriau versuri pe boabe de orez. Dar adevărata lor performanţă, dincolo de arta şi migala confecţionării hand made (cum sună “pe afară” eticheta unui produs realizat manual), constă în reînvierea aproape miraculosă a modelelor străvechi cu totul dispărute prin alte părţi. Cei cărora le oferim sau trimitem aceste mărţişoare se uimesc de măiestria lor, iar cei mai vârstnici trăiesc nostalgia amintirilor din copilăria lor când le confecţionau în familie sau chiar la şcoală şi despre care credeau că au dispărut fără urmă. Dar cea mai mare bucurie şi surpriză o au cei din depărtările unde trăiesc azi atâţia români desţăraţi şi către care s-au grăbit bunicile rămase acasă să le stârnească dorul, trimiţându-le mărţişoare ca să afle şi nepoţii lor de pe acolo despre această tradiţie cu care să se poată ei mândri faţă de colegii lor din şcolile cu pretenţii europene, făcându-le “sâc, că voi nu aveţi aşa ceva de frumos!” Ei, şi se pare că această strădanie tenace a meştesugarilor de pe aici n-a rămas chiar fără efect căci, în afară de mândria copiilor români în faţa uimirii colegilor lor străini, mai circulă un zvon ce pare adevărat sau, dacă încă nu e, desigur că va fi, căci are toate temeiurile să fie; cică mărţişorul românesc a invins barierele internaţionale de frumos şi a fost admis ca formă de artă printre cele de mult omologate de UNESCO. Ca să vedeţi ce efect pot avea aceste mici opere de artă, vă informez ritos că eu am postat pe Facebook un mic ansamblu de asemenea mărţişoare autentice şi le-am trimis în dar tuturor prietenilor mei din această arie. Efectul a fost copleşitor: zeci, sute de Like-uri (adică “îmi place” pe româneşte!) zeci de distribuiri şi, mai ales, comentarii entuziaste şi uimiri neîncrezătoare că se mai fac azi asemenea obiecte ce păreau apuse în nostalgia amintirilor. M-am gândit să-i întreb pe şefii domeniului dacă nu-mi pot preschimba aceste semne de admiraţie cu celebrele BITCOIN-ori (monede virtuale), dar apoi mi-am zis că nu se cade să mă îmbogăţesc eu pe seama trudei meşteşugarilor aproape transformaţi în statui de gheaţă! Nu ştiu dacă pot îndrăzni să-mi exprim încă o impresie aducătoare de speranţă, căci de obicei, doar cele negative se admit şi fac rating, dar încerc totuşi, căci nu vreau să-mi pară rău mai târziu că n-am avut curaj să spun o vorbă bună dacă se cuvine. Este vorba de plăcuta surpriză pe care am avut-o aflând că noua doamnă prim-ministru, deşi de-abea intrată în biroul funcţiei, a găsit cu cale să înfrunte, şi ea ca şi meşteşugarii, gerul năprasnic şi să întreprindă o primă vizită peste Prut, la conaţionalii noştri de acolo, înarmată cu bune intenţii diplomatic exprimate, şi mai ales, foarte adecvate acestui an centenar. De altfel, această impresie, mărturisesc, suprinzătoare după corul antic al denigrărilor ce au întâmpinat-o la instalare, se referă şi la această – nebănuită până acum- fluenţă a discursului său în care se pot observa şi dexteritate diplomatică, dar şi semnele unei temeinice – şi rapide – informări şi strădanii de-a rezolva sistematic cât mai multe probleme. Şi, ceea ce mi s-a părut mai important, este impresia că ea s-ar număra printre puţinele persoane publice cărora chiar le pasă, omeneşte, şi de ceilalţi, nu numai de sine. Sper să nu mă înşel şi acesta să fie tot un semn de desprimăvărare ca şi cel al mărţişorului. Şi ca argument că rareori mă înşel, vă amintesc că încă de la primele succese timide ale Simonei Halep, am salutat-o cu entuziasm şi cu convingerea că ea va fi cea care să ne nutrească mândria naţională îndelung însetată. Dea Domnul ca şi de astă dată să mi se confirme optimismul căci ar fi în folosul tuturor!
Mărţişoare şi optimism – Lucia OLARU NENATI scriitor
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul precedent
Articolul următor
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Campania ciudaților – George LAZĂR, director
Ca la fiecare patru ani, înainte de începerea cursei electorale, stâlpii electrici ai județelor, în special cei din orașe, s-au umplut cu postere cu...
Editorial
Oameni care sunt: Florin Egner – Dumitru MONACU, scriitor
Am stat foarte mult în cumpănă dacă și cum să scriu despre fostul edil al Botoșaniului. Faptul că aș putea fi acuzat de o...
Editorial
Doar din grijă pentru români – Ciprian MITOCEANU, scriitor
De ceva timp suntem efectiv striviți de campania electorală, iar cei care visează la un nou mandat nu au pierdut ocazia de a ieși...
Editorial
16 pe un loc – Virgil COSMA, jurnalist
Partidele politice și alianțele au dat publicității listele pentru alegerile europarlamentare, sunt 542 de candidați pentru 33 locuri. Știu că nu interesează pe nimeni...
Editorial
Cea mai incorectă competiție – Dumitru MONACU, scriitor.
Dintre toate scrutinele electorale pe care le vom avea de înfruntat anul acesta, alegerea primarilor reprezintă fără nici un dubiu, cea mai mare și...
Editorial
Despre monumente și mastodonți – Dumitru MONACU, scriitor
Cu surle și trâmbițe suntem anunțați de către comenduirea garnizoanei civile cu sediul în palatul administrativ că în curând va mai prinde contur o...
Editorial
Oare dacă ascultam muzică adevărată ne era mai bine? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Zilele trecute am avut parte de un adevărat șoc cultural, ca să-i spun așa… Trecut prin parc - prea mult spus plimbare. Și acolo,...
Editorial
E musai să facem politică, oameni buni! – Dumitru MONACU, scriitor
Mulți, foarte mulți români, sătui până peste cap de indolența, incompetența, arivismul, nesimțirea, lipsa de caracter ș.a. (lista ar mai putea continua mult și...
Editorial
La Botoșani se întâmplă lucruri – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Cu ceva timp în urmă, am decis să-mi găsesc altceva de făcut în ziua alegerilor locale. Orice altceva în afară de mers la vot....
Editorial
Invazia falsurilor – Virgil COSMA, jurnalist
Asaltat de terminologia anglo-americană, publicul este gata să înghită pe nemestecate noțiuni pe care le ia ca atare, fără a le stăpâni pe deplin...
Editorial
Praful de pe to(l)bă – Dumitru MONACU, scriitor.
O grevă care nu dovedește nimic. Așa putem aprecia, parafrazându-l pe scriitorul Anton Holban (1902 – 1937), acțiunea sindicală a poștașilor care a pâlpâit...
Editorial
Cine a câștigat din greva poștașilor – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Au intrat poștașii în grevă, iar treaba asta le-a picat greu celor aflați la butoane. Greu, dar tot încearcă să scoată ceva din asta;...
Editorial
EPP adică … efectul posibil pervers – Dumitru MONACU, scriitor
Chiar din start vreau să vă atenționez că titlul editorialului de azi nu are vreo legătură cu partidul popularilor europeni, ci tot cu ale...
Editorial
„Brad Pitt” e peste tot – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Hăhăială generală printre români. O româncuță trecută de șaizeci de ani, stabilită de ceva timp în Spania, a pierdut o mie trei sute de...
Editorial
Am plecat pe drumul Ungariei – Cătălin MORARU, redactor șef
Mai țineți minte cum ne uitam la Ungaria acum 10 - 15 ani? Țară frumoasă, curată, plină de autostrăzi, de stațiuni cu băi termale,...
Editorial
Stabilitate versus democrație – Virgil COSMA, jurnalist
Nu obosesc să tot reiau aserțiunea că noi nu am avut vreodată „stânga” și „dreapta” politice autentice, așa cum sunt acestea definite în dicționarele...
Botoșani
cer fragmentat
4
°
C
4.6
°
1.6
°
80 %
1.8kmh
67 %
vin
11
°
sâm
15
°
Dum
9
°
lun
12
°
mar
13
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Senatorul Trufin arată pe unde se poate ieși cel mai rapid din județ. Nu acum, în viitor, evident.
EDITORIAL
Ca la fiecare patru ani, înainte de începerea cursei electorale, stâlpii electrici ai județelor, în special cei din orașe, s-au umplut cu postere cu...
EPIGRAMA ZILEI
Găina bătrână
Face ciorba bună,
Puica tinerea
Face ce vrea ea!
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...