După votul pe repede înainte pentru legile justiţiei un deputat din USR constata, în discuţia cu ziariştii de pe holurile parlamentului, că anul acesta va fi tot despre lupta cu justiţia şi nu despre reforme, dezvoltare şi altele. Deputatul respectiv doar marca evidenţa, e ceva ce ştim toţi deja. Într-adevăr, guvernele Dragnea au aruncat cu bani în populaţie, bani pe care nu îi aveau. S-au împrumutat şi au tăiat investiţiile, care au ajuns la un minim istoric, foarte apropiat de zero. Asta a lovit puternic în sectorul privat, dar pesediştii au o viziune mai comunistă asupra economiei, aşa că nu i-a interesat foarte tare. Trebuie subliniat un aspect aici, foarte limpede, să înţeleagă şi politicienii din opoziţie că tocmai înjuratul măririi salariilor, fără a oferi o alternativă, i-a dus exact acolo unde sunt, adică în opoziţie. Salariile trebuiau mărite, evident. Nu poţi cere oamenilor să muncească în administraţie cu o mie de lei lunar. Însă mărirea salariilor poate eventual însemna dublarea lor, oamenii ar fi fost foarte fericiţi cu aşa ceva. Creşterea de trei sau patru ori a lefurilor nu înseamnă mărire, ci înseamnă faptul că vrei tu, ca partid, să te asiguri că funcţionarii din sistemul public te vor vota indiferent ce ai de gând să faci. Şi dacă la asta se adaugă votanţii PSD pe care îi ştim deja, adică cei cu venituri mici şi mare parte dintre pensionari, ţi-ai creat un bazin electoral suficient pentru a câştiga orice competiţie electorală care nu este uninominală. La cele uninominale, de la Iliescu încoace, PSD nu a mai câştigat nimic. Aşa se explică şi bătaia pentru a limita prerogativele preşedintelui (nu că Iohannis ar abuza prea tare de ele). Pesediştii ştiu că nu vor avea niciodată preşedinte, dar fac tot ce pot ca să aibă guvern. Însă această politică păguboasă are ca efect, cum spuneam, lipsa investiţiilor. În sănătate, infrastructură şi, mai ales, în educaţie. Dezvoltarea durabilă a României a fost aruncată la canal, toate investiţiile sunt la viitor, iar cele care se fac sunt aşa cum se face la stat, rezultate minime cu investiţii maxime. Pentru că statul român, prin reprezentanţii săi, este cel care risipeşte cel mai eficient banii noştri. Să luăm la rând instituţiile, pentru că aici se duc banii, pe salarii uriaşe şi muncă puţină, de cele mai multe ori. Guvernul – avem cel mai stufos şi numeros guvern din UE, cu miniştri plătiţi în medie cu peste 10.000 de lei lunar, plus secretari şi subsecretari de stat câtă frunză şi iarbă, ministere pline ochi de funcţionari şi foarte multe agenţii guvernamentale unde au fost plasaţi membri de partid devotaţi care nu pot îngăima două vorbe, i-aţi văzut în diverse filmuleţe pe internet. Un guvern judicios făcut ar aduce economii la buget sume absolut imense, de ordinul sutelor de milioane în fiecare lună. Parlamentul – sunt 465 de parlamentari, parcă. În medie, un cabinet parlamentar papă de la stat 20.000 de lei lunar. Nu mă leg de sumă, or fi necăjiţi, săracii. Dar avem un referendum pentru 300 de parlamentari. Ce ar fi să îl şi aplicăm? Păi ar fi o economie lunară de peste trei milioane de lei noi, adică anual ar fi vorba de 39,6 milioane. 396 de miliarde de lei vechi, pentru cei cărora încă le plac banii nedenominaţi. În fiecare an. Chiar şi la preţurile din România s-ar putea asfalta vreo 400 de km de drum (în fiecare an!) cu banii ăştia. Administraţia locală – În municipiul Botoşani consiliul local este format din 23 de consilieri, plus primarul şi doi viceprimari. Fiecare consilier primeşte lunar în jur de 1.700 lei pentru participatul la şedinţe. Ce ar fi, zic eu, să fie doar 12 consilieri, ar fi o problemă? Plus primar şi viceprimari am avea 15 de toţi. Care ar fi diferenţa, că oricum votează cum le spune şeful de partid. La consiliul judeţean avem 33 de consilieri, plus preşedinte şi doi vicepreşedinţi. Fiecare consilier primeşte în jur de o mie de lei pentru trei şedinţe, deşi unele ţin şi zece minute. Şi aici se votează tot conform intereselor de partid, nu intereselor noastre, aşa că vreo 12-13 ar fi destui, chiar prea mulţi. Adunaţi la asta consilierii locali din celelalte localităţi ale judeţului (e drept, cu mai puţini consilieri, dar pot fi înjumătăţiţi peste tot fără probleme) şi faceţi calculele cu bani economisiţi. De banii ăia, nu-i aşa că am avea drumuri mult, mult mai bune în judeţ? Sau măcar nu am mai fi campioni naţionali la şcoli cu buda în curte, şi măcar asta ar fi o realizare. Aglomeraţia asta nu e doar la Botoşani, ci în toată ţara. Peste tot avem de-a face cu consilii locale şi judeţene prea mari, cu instituţii şi regii judeţene unde numărul directorilor şi personalului din birouri e mai mare decât cel al celor care muncesc efectiv. Plus că avem două instituţii, Prefectura şi Consiliul Judeţean care se calcă pe picioare, în modul centralizat în care se face politică în România. Aşa că am putea renunţa la comedia asta, să comasăm instituţiile şi să avem un prefect care este preşedintele unui consiliu judeţean, cu consilieri aleşi, cum au italienii, de exemplu. Ar rămâne o grămadă de funcţionari fără slujbe, e drept, dar având în vedere că sunt valoroşi, imediat şi-ar găsi de muncă în sectorul privat, probabil. Că doar nu degeaba sunt plătiţi cu 6-7 mii de lei lunar. Eu cred că la acest gen de guvernare se referea Liviu Dragnea când spunea ce ţară bogată avem. Adică ceva de genul: ia uitaţi la câţi prieteni, neamuri, membri de partid putem să dăm funcţii şi salarii babane şi foarte babane. Şi tot mai rămâne şi ceva de furat.
Priorităţile partidului sunt altele
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
Articolul următor
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Manipulare să fie, dar numai pentru voi – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Anul electoral 2024... Alegerile sunt din ce în ce mai aproape, deci e de așteptat ca lupta între poftitorii de ciolan să se intensifice....
Editorial
Fără dulap și taburete! – Dumitru MONACU, scriitor
Știm cu toții că niciodată nu a fost ordine și normalitate pe piața politică din România, dar în acest an asistăm la anomalii și...
Editorial
Ce scrisoare o fi pierdut Firea? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Adesea mă gândesc că numitul Ion Luca Caragiale n-a fost nevoit să depună cine știe ce efort pentru a-și desăvârși opera. A privit în...
Editorial
Votul antisistem – Virgil COSMA, jurnalist
Negocierile pentru definitivarea listelor pe care partidele le vor propune alegătorilor în iunie, la locale și europarlamentare, readuc în atenția publică aceleași procedee politicianiste,...
Editorial
Vinovații fără vină în fața unei justiții care nu mai există – Cătălin MORARU, redactor șef
Primarul băimărean Cherecheș, fugit un pic în Germania înainte de a fi condamnat, e readus în țară pentru a fi cazat la Rahova. Ar...
Editorial
Furt instituțional – Dumitru MONACU, scriitor
Prin cutiile poștale ale locuitorilor municipiului au început să intre în aceste zile niște înștiințări de plată expediate de către Direcția de Taxe și...
Editorial
Neasumare, numele tău e… – Ciprian MITOCEANU, scriitor
E numele oricărui parvenit politic; ăsta este numele neasumării în România. Parveniții politicii mioritice nu-și asumă decât ce le convine.
Au trecut ceva săptămâni de...
Editorial
Moșul Geanu – Dumitru MONACU, scriitor
„Cine nu are bătrâni, să-și cumpere”, spune un străvechi proverb românesc și oricând, 9oriunde în jurul nostru, constatăm justețea fără echivoc a acestuia. Orice...
Editorial
Avem lege, când o aplicăm? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Pe vremea când Petre Daea a transformat Ministerul Agriculturii într-o veritabilă scenă pentru interminabilele lui spectacole de stand up comedy, marea întrebare a unora...
Editorial
Fără perspective – Virgil COSMA, jurnalist
„Măi, Adriane, ce blestem o fi pe poporul ăsta de a ajuns până la urmă să aleagă între doi foşti comunişti?“. Este celebra replică...
Editorial
„Extraculpabilizarea” la români – Dumitru MONACU, scriitor
Din start, vreau să specific faptul că acest cuvânt, „extraculpabilizare” este o licență proprie, DEX-ul necuprinzând un asemenea termen. Asta pentru eventualii cârcotași care...
Editorial
Oameni care au fost: Ladislau Szente – Dumitru MONACU, scriitor
Se împlinesc în curând 15 ani de când un OM ales s-a ridicat către ceruri lăsând în urma sa o amintire de neșters. Este...
Editorial
Guvernarea prin comparație – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Modul în care ne guvernează amețiții ajunși la butoane nu are nimic în comun cu responsabilitatea și competența. Oamenii ăștia nu știu pe ce...
Editorial
Lăcomie sau prostie – George LAZĂR, director
Cu atâtea evenimente ce se petrec în lume și în țară, cu alegerile care bat la ușă, o chestiune deloc măruntă, care privește strict...
Editorial
După război mulți Marcei s-arată – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Am urmărit încă de la început evoluția fenomenului Roșia Montană. La vremea respectivă am și scris pe marginea subiectului, subliniind că era genul de...
Editorial
Unde ne uităm? – Virgil COSMA, jurnalist
Ineficiența administrării de către stat a majorității investițiilor sale - și statul este de departe cel mai mare investitor în economie - a devenit...
Botoșani
cer acoperit de nori
20.5
°
C
21.1
°
15.6
°
53 %
1.3kmh
90 %
joi
21
°
vin
16
°
sâm
22
°
Dum
24
°
lun
25
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Gata, au rezolvat cu circulația în centru. Ori se terminase programul și n-au mai apucat să strângă, cine știe.
EDITORIAL
Anul electoral 2024... Alegerile sunt din ce în ce mai aproape, deci e de așteptat ca lupta între poftitorii de ciolan să se intensifice....
EPIGRAMA ZILEI
Mi-a șoptit o viorea
C-o să-mi dai inima ta
Și m-am întrebat instant:
O fi vorba de... transplant?
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...