O nouă generaţie de martiri ai neamului

Profitând de faptul că săptămâna aceasta mai tot românul a fost ocupat cu Sărbătorile Pascale, Elena Udrea, cea care s-a refugiat în Costa Rica, a trimis un mesaj către popor. Unul care nu trebuia neapărat auzit, dar despre care să se ştie că l-a livrat. De exploatat îl va exploata la timpul potrivit. Cică nu vrea să calce pe urmele lui Petre Ţuţea, fraierul care a făcut puşcărie pentru un popor de idioţi. Da, Ţuţea a recunoscut, a spus-o aşa cum trebuie, că a făcut treisprezece ani de puşcărie pentru un popor de idioţi. De ce să nu recunoască şi Udrea, cea persecutată de statul paralel? Cât e de persecutată se poate vedea cu ochiul liber, chiar şi de pe Lună. A reuşit să plece din ţară nestingherită, în condiţiile în care era condamnată în primă instanţă la ceva ani de „facultate”. La zi. Într-un stat în care justiţia funcţionează corect s-ar fi pricopsit cu interdicţia de a părăsi ţara, o măsură preventivă şi de bun simţ dacă s-a considerat că nu e suficient de bună pentru arest preventiv. Nu şi în România. Asta în condiţiile în care Udrea nu a fost singura condamnată ce şi-a căutat libertatea peste graniţă. Au mai fugit şi alţii, chiar mai de soi decât Udrea, dar statul paralel nu a mişcat un deget pentru a preveni ceea ce a evoluat de la „cazuri particulare” la fenomen. Mazăre, Ghiţă, Bica… Lista ar putea continua şi se va lungi destul de curând. Iar statul paralel nu face niciun efort pentru a obţine extrădarea. Cică nu există tratat cu ţările unde s-au refugiat fugarii. Dar nu avem diplomaţie, nu avem guvern şi ambasadori? Se pare că nu prea; să ne amintim că, la un moment dat, nu se găsea un traducător pentru limba sârbă. Sebastian Ghiţă şi statul paralel ştiu de ce. Şi nu le este de ajuns că au scăpat de rigorile legii, dar acum caută să se victimizeze, să demonstreze că sunt persecutaţi de o himeră numită statul paralel. Nu sunt mulţumiţi că au reuşit să-şi salveze libertatea şi banii, mai au pretenţii şi la imagine. Aşezat confortabil în studioul amenajat dincolo de graniţă, Ghiţă ameninţă cu dezvăluiri menite să demonstreze că există ticăloşi mai mari decât el şi ceea ce i se întâmplă lui i se poate întâmpla oricăruia dintre noi. El e nevinovat… Udrea se compară cu Ţuţea. De unde i-o fi venit ei ideea asta în condiţiile în care, pe vremea când era şefa Cancelariei Prezidenţiale, habar nu avea că Norvegia nu are preşedinte şi nici nu este membră a UE? S-o fi apucat între timp de citit? Până la urmă nu contează dacă ideea s-a născut în capul ei sau e de import. Important e că deranjează. Personal mă simt deranjat de faptul că Elena Udrea a ajuns să se compare cu cel numit Socrate de România. Petre Ţuţea nu a făcut puşcărie pentru corupţie, numele lui nu a apărut în Top 10 cei mai corupţi politicieni români. Nu a fost acuzat că a păgubit statul de vreo cincisprezece milioane de euro – o cifră cu mult subevaluată. Ţuţea nu-i sfida pe amărâţii inundaţi în 2012 împărţind ciocolate prin geamul întredeschis al bolidului de lux aşa cum a procedat Udrea. Probabil se temea să nu ia ceva microbi… Ţuţea nu se plimba cu geanta ce costă mai mult decât toate maşinile din majoritatea parcărilor de lângă blocurile din Botoşani. Ţuţea a făcut puşcărie grea şi represaliile securiştilor l-au urmărit toată viaţa. Şicanat, hăituit, marginalizat. Aceasta a fost viaţa lui Ţuţea. A trăit într-o locuinţă modestă, devalizată din când în când de securişti în căutare de materiale compromiţătoare. Nu a avut milioane pe mână, nu s-a refugiat în Costa Rica. A dus o viaţă de chin, dar nu-i este permis să se odihnească nici după moarte. Udrea s-a gândit să se compare cu el şi să ne facă pe toţi idioţi. Are dreptate într-un fel. Doar o naţie de idioţi ar permite existenţa unor astfel de conducători – apropo, ceva mai devreme am auzit-o pe Dăncilă pronuţând „Douăzeci-douăzeci” – şi s-ar lăsa prostită să le mai acorde încă o şansă. Pentru că acesta este intenţia celor ce se martirizează fără să aibă acest drept. Ei vor doar să-şi cureţe imaginea în eventualitatea că, atunci când vor reveni în ţară, să poată intra iar la conducere. Doar asta îi interesează. Să-şi refacă imaginea şi să revină în ţară. Şi nu pentru că le-ar fi dor de ţara asta, ci pentru că doar aici au găsit acei idioţi care să le permită să fure cât au furat. Se întrevede o nouă generaţie de martiri. Martiri autoproclamaţi. Martirii statului paralel.