O nouă parola a fost trimisă către email-ul tău.

Virgil COSMA

jurnalist

 

Aseară, Codul Penal a intrat în Camera Deputaţilor la votul final – fiindcă în Senat a trecut fulger încă de săptămâna trecută – cu dedicaţie specială pentru infractori. Mai exact pentru şeful lor, căci numai despre el este vorba. El lider maximo, Capo di tutti capi, Pablito Escobar de România. Potrivit modificărilor propuse, se pot ataca şi hotărârile judecătoreşti pronunţate înainte de intrarea în vigoare a noului Cod Penal. Panică maximă, fiindcă joi urmează ca ÎCCJ să se pronunţe, în sfârşit, asupra achitării sau încarcerării şefului PSD. O ţară întreagă este izbită de toţi pereţii râpei în care se prăbuşeşte, împinsă de un infractor care a mituit frenetic cu bani de împrumut categorii largi de funcţionari pentru a scăpa de puşcărie.

Ce mai prevăd noile coduri? De exemplu, că nicio persoană achitată de prima instanţă nu mai poate fi condamnată fără probe noi în instanţa de apel. Adică, pentru prima dată în istoria dreptului, hotărârea unei prime instanţe (inferioare) capătă autoritate de lucru judecat în fata instanţei superioare. Adică, mai pe direct: ÎCCJ poate fi blocată de Curtea de Apel şi redusă la stadiul de notar care constată şi autentifică, fără să poate interveni. Se face, în acest fel, o vădită şi rău intenţionată confuzie între dispoziţiile CEDO (care interzic condamnarea fără readministrarea probelor) şi orice altă interpretare pe care judecătorii instanţei superioare pot să o dea probelor readministrate. Tot potrivit noului Cod Penal pro-infractori, este motiv de revizuire, fără limită de timp, a hotărârilor semnate de alt judecător decât cel care a ajudecat. Asta e cu dedicaţie clară, fiindcă este tot o confuzie vădit tendenţioasă a altei decizii CEDO, foarte justă de altfel, care stabileşte această regulă pentru cazurile în care, într-un complet cu un singur judecător, acel singur judecător nu mai poate semna hotărârea. În cazul lui Dragnea, completul a fost de cinci judecători.

De altfel, mă ostenesc degeaba să ilustrez abuzurile, fără suport logic şi fără precedent în ştiinţa dreptului, la care recurg slugile marilor infractori. În fapt, Camera Deputaţilor şi Senatul ar fi trebuit să adopte o singură lege, cu două articole: 1. este legal orice face şefu’ şi 2. orice act normativ sau dispoziţie legală care contravin punctului 1 se abrogă. Numai că în acest fel nu mai scapă şi cohorta de puşcăriabili care îl susţine logistic pe Marele Şef, apreciaţi de surse din DNA, conform unor statistici publicate anul trecut, la ceva mai mult de 3.000 de persoane. Şi atunci, trebuia o lege, care să-i salveze pe toţi. Nu are vreo importanţă că noul cod penal şi cel de procedură penală, coroborate cu noile (de)reglementări în achiziţiile publice şi legarea Curţii de Conturi de gard, deschid larg uşile spre banul public oricărui potenţial infractor aflat în funcţie. Până la urmă, totul se reduce la faptul că Dragnea vrea să le demonstreze judecătorilor că orice decid ei joi, el poate să poate schimbe prin lege. Adică să instaureze pe faţă o republică a infractorilor.

Între timp, Curtea Constituţională, devenită braţul anti-justiţie al coaliţiei PSD-ALDE, se află ea însăşi în stare de neconstituţionalitate, unul dintre judecători fiind practic ilegal în funcţie. Tot în acest timp, asupra judecătorilor ÎCCJ care urmează să se pronunţe joi în „dosarul Bombonica” se exercită presiuni uriaşe. Astfel că nu mai este deloc întâmplător că adjunctul secretarului de stat al SUA pentru Europa, Wess Mitchel (care ocupă funcţia pe care o avea dna Nuland în Administraţia Obama), a aterizat de urgenţă în Bucureşti, exact în toiul frământărilor. El vine cu binecunoscutul mesaj de susţinere al luptei anticorupţie, pe care Washington-ul îl transmite insistent Bucureştiului de ani de zile doar că, de data asta, atmosfera este cu totul alta. Nu mai departe decât săptămâna trecută Dragnea şi Tăriceanu tunau şi fulgerau împotriva UE şi NATO. Vor ţine cont de avertismentele lui Mitchell? Am mari îndoieli în această privinţă.

Cum nici guvernul ţării, monument de incompetenţă, prostie şi rea voinţă, nu ţine cont de niciunul dintre avertismentele venite din partea oricărui organism UE. Departamentul pentru lupta antifraudă (DLAF, filiala naţională a OLAF, departamentul similar al Comisiei Europene) a investigat în 2017 150 de cazuri de furt din fondurile europene destinate României, valoare prejudiciului ridicându-se la 45,8 milioane de euro. Comisarii mai tuturor ramurilor de supraveghere, îndrumare şi control ai guvernului european nu încetează să denunţe abuzurile şi devierile omologilor din Bucureşti şi să ameninţe România ba cu procedura de infrigement, ba cu tăierea de fonduri, ba cu amenzi uriaşe. Mai nou chiar şi cu aşa zisul „buton nuclear” – adică procedura de excludere. Degeaba!

Într-un marş sinucigaş de neînţeles, noi depăşim recorduri peste recorduri la deficitul bugetar – cu 15% mai mare ca anul trecut, la inflaţie – care a crescut în 18 luni de la 0,5% la 5,41%, adică de 10 ori, la dobânzi – ROBOR, care afectează ratele interne, a crescut de la 0,85 la, 2,85 şi, în general, la prăbuşirea nivelului de trai, care oricum era ultimul din Europa. După prima republică, cea comunistă de tip sovietic, urmată de scurta şi anemica republică pseudo-capitalistă, România se pregăteşte să instaureze cea de a treia republică: cea a infractorilor. Nu va dura mult.

 

se încarcă...
EVALUAȚI ARTICOLUL -
O stea2 stele3 stele4 stele5 stele
Se încarcă...