four + 9 =

A password will be e-mailed to you.

 

Ciprian MITOCEANU

scriitor

 

Dacă e să ne luăm după tot ceea ce spune Dragnea, cred că putem ajunge să acceptăm mult mai uşor existenţa universurilor paralele – cred că acesta este următorul pas după intoxicaţia numită „statul paralel”. Pentru că omul nu mai trăieşte într-un stat paralel, ci de-a dreptul într-un univers paralel. Acolo unde vom găsi o Românie prosperă, o Românie în care se munceşte serios, în care pensionarii – alţi pensionari decât mătuşile lui Codrin Ştefănescu – o duc bine, mai ales că unora dintre ei le-a crescut pensia şi cu nouă sute de lei. În România din universul paralel există drumuri practicabile, spitale moderne şi dotate cu tehnică de ultimă generaţie, şcoli în care chiar se poate învăţa şi multe altele.

Marea problemă cu universul paralel e portalul de acces; că nu poţi trece dintr-un univers în altul pe unde ai chef. Pentru Dragnea, se pare că portalul spre România din universul paralel e reprezentat de intrarea din dos sau, atunci când aceasta nu există, intrarea din lateral, aşa cum a intrat Dragnea sâmbătă la Casa Sindicatelor. Asta de frică să nu dea ochii cu cele câteva zeci de contestatari care-i strigau de bine în dreptul scărilor principale pe unde ar fi trebuit să treacă marele om de stat.

Gestul lui Dragnea de a urca pe scările din lateral, cum s-ar spune pe intrarea de serviciu, are o semnificaţie aparte şi trebuie interpretat mai ales ca o lipsă de respect. Nu faţă de protestatari – oricum Dragnea nu e capabil de comportament sportiv – ci faţă de propriul electorat. Să ne gândim că oamenii l-au aşteptat convinşi că va veni pe traseul principal (şi firesc) de acces în clădire. Mulţi dintre ei s-au plasat strategic să-l aibă aproape, unii s-au spălat şi pe dinţi să-i poată pupa mâna. Iar liderul suprem ce face? Trage ţeapă la toată lumea şi vine de undeva prin lateral. Pentru că nu doar protestatarii au fost traşi pe sfoară, ci mai ales acei suporteri de la care Dragnea aşteaptă să-şi dea viaţa pentru el.

Şi să ne gândim că cei care protestau erau câţiva zeci de oameni, deci nici vorbă ca viaţa liderului PSD să fie pusă în pericol. Iar prin oraş nu am văzut niciun grup de patru străini înarmaţi cu priviri ucigătoare. În schimb, am văzut mulţi băieţi de la SPP – deşi erau în civil, au ăştia un mod de a se comporta de-ţi sar în ochi imediat. Şi, desigur, mulţi, foarte mulţi jandarmi. Impresionant dispozitivul mobilizat pentru a ţine la distanţă eventualii cetăţeni care ar fi ţinut să-i mulţumescă pentru că a făcut România aşa de prosperă cum nu a fost vreodată, pentru că se luptă să nu iasă ca prostul din viaţă şi din funcţie şi dă de pământ cu europenii care ne-au transformat într-o colonie.

Domnule Dragnea, dacă ai făcut atât de mult bine românilor, de ce nu ai curajul să cobori printre ei, să le primeşti mulţumirile şi, eventual, să le asculţi păsurile? Dacă or mai fi rămas doleanţe, că la cât de mult a luptat PSD, rămâne România fără păsuri. Bine, mai întâi o să rămână fără locuitori şi atunci chiar că nu o să mai aibă cine să se plângă.

De ce nu aţi coborât pietonalul la pas, printre botoşănenii care trăiesc mai bine? Românii sunt un popor inteligent şi recunoscător; nu l-ar fi trecut cu vederea pe cel care îşi riscă viaţa pentru bunăstarea lor, pe cel care a reuşit să-l pună la punct pe Soros şi va scoate de la naftalină aprozarele, care a mărit pensiile şi salariile, dar nu-şi asumă şi faptul că a făcut praf puterea de cumpărare. L-ar fi recunoscut pe binefăcător şi i-ar fi mulţumit într-un mod aparte.

Vizita lui Dragnea la Botoşani a fost învăluită în mister. Cei de la PSD n-au pomenit nimic despre locul unde a fost cazat, despre programul liderului sau despre traseul urmat de acesta prin oraş. Secretomanie totală… Iar asta spune multe. Dragnea ştie foarte bine cum stau lucrurile, dar încearcă să păstreze iluzia pentru naivi. Şi sunt destui…

Dragnea ştie că nici măcar cei care s-au adunat să-l primească în urale nu erau foarte pătrunşi de importanţa momentului? Dacă nu ştie, poate află pe această cale că mulţi înjurau – în surdină, ce-i drept, dar înjurau – primarii şi consilierii care i-au cărat la Botoşani. Eu aveam treabă acasă şi el m-a adus aici. Dar cum să-i spun că nu vin? Treaba cu oameni se face…

Concret, Dragnea a vorbit unor oameni care, dacă l-ar fi întâlnit într-un alt context, l-ar fi tratat poate mai rău decât cei care îşi strigau nemulţumirile peste drum. Nu au făcut-o pentru că cei mai mulţi erau legaţi de „treaba cu oameni se face”. Mă ajuţi şi te ajut, aşa funcţionează democraţia în România.

În ciuda declaraţiilor sforăitoare, Dragnea se teme. E un laş din toate punctele de vedere; a demonstrat-o şi la Iaşi, când a urcat în fugă în microbuzul venit să-l extragă. Politicos ar fi fost să o lase pe Dăncilă să urce prima în dubă… pardon, în microbuz, dar când spaima e cât casa uiţi şi de codul bunelor maniere şi de hernie. Uiţi şi de faptul că te vede o ţară întreagă, acea ţară pentru binele căreia spui că eşti în stare să-ţi dai viaţa.

Apreciază calitatea articolului

18 VOTURI - MEDIE: 5,00
O stea2 stele3 stele4 stele5 stele
Încarc...