Marius ILINCARU
jurnalist
În lipsa unor mari reuşite, România se laudă cu numărul mare şi calitatea informaticienilor pe care îi are. Ca un paradox, însă, niciun sistem informatic public nu funcţionează cum trebuie, chiar dacă s-au investit miliarde de euro în ele.
Ultimul exemplu este cel al sistemului RO-ALERT, care nu a fost în stare sau, mai bine zis, nu a fost setat să anunţe, de exemplu, tornada din Bărăgan. E drept că fenomenele meteo sunt greu de prezis, dar tocmai acesta ar fi trebuit să fie rolul RO-ALERT, în momentul în care autorităţile au primele semne de pericol ar trebui să anunţe populaţia şi poate că aşa se evita ca un autocar plin să fie luat pe sus de tornada de la Drajna. Dar, nu, Raed Arafat, regele scuzelor, a ieşit public şi a declarat că RO-ALERT nu este staţie meteo şi i-a atacat pe jurnaliştii care au criticat aplicaţia în care s-au investit patru milioane de euro. Aceeaşi placă a pus-o Arafat, care trebuie spus că este creditat cu o imagine publică senzaţională şi i se trec cu foarte mare uşurinţă gafe, precum cea de la Colectiv, când a refuzat ajutorul ambulanţelor private care erau în apropiere, şi în urmă cu doar câteva luni când aplicaţia nu a anunţat un cutremur important. Atunci s-a invocat că s-ar fi creat panică şi tot aşa. Scuze găsim duium, dar dacă nici acestea nu mai sunt situaţii de urgenţă atunci care sunt?
Un alt caz recent este cel al Codului Portocaliu de inundaţii de pe Prut. Pe timpul sărbătorilor pascale am primit Cod Galben de inundaţii doar pe Jijia, iar în prima zi după minivacanţă ne-am trezit că Prutul a crescut simţitor şi a depăşit cota de inundaţii. Bine, în acest caz este şi scuza necolaborării instituţiilor ucrainene, dar…
Situaţia aceasta nu e doar în cazul sistemului informatic de la Situaţii de Urgenţe, ci se multiplică cu numărul de instituţii publice. Avem probleme mari în sistemul asigurărilor de sănătate. Aduceţi-vă aminte de câte ori nu s-au plâns medicii de familie sau farmaciştii de faptul că sistemul informatic a picat şi nu pot oferi servicii medicale sau nu pot onora reţetele gratuite sau compensate. Situaţia este relativ similară şi în cazul Fiscului, unde sistemul informatic nu poate asigura mai mult de 9.000 de conexiuni simultane. Finanţele amână continuu rezolvarea problemei, resursele fiind direcţionate către relativ noul Centru Naţional pentru Informaţii Financiare, aflat la Ministerul de Finanţe, cel care a dus la ruptura de proiectul de modernizare al ANAF făcut şi finanţat de Banca Mondială.
Pe de altă parte, inspectorii antifraudă sunt trimişi în aceste zile să-i vâneze pe comercianţii care nu au case de marcat inteligente. Dar, în acest caz, este vorba de un mare business, de vreo 200 de milioane de euro, care şi-a găsit un puternic susţinător în persoana ministrului de Finanţe, Eugen Teodorovici.
Şi exemplele pot continua. Şi asta e chiar tragic, pentru că, aşa cum spuneam la început, suntem ţara care se laudă cu informaticienii pe care îi are, dar care a rămas în lumea a treia din punct de vedere al informatizării serviciilor publice, fie că sunt: RO-ALERT, cele ale sistemului sanitar sau cele ale Finanţelor.
