eighteen + four =

A password will be e-mailed to you.

Ciprian MITOCEANU
scriitor

De câţiva ani a devenit o tradiţie ca ziua de 1 Mai să fie marcată de marşuri şi proteste. În majoritatea ţărilor din Europa, muncitorii protestează pentru salarii, pentru condiţii de muncă mai bune, pentru asigurări sociale şi de sănătate. Ar putea să-i surprindă pe unii, dar, cu cât mai dezvoltată economic este ţara, cu atât amploarea protestelor este mai mare. Şi sfera politicului reacţionează, pentru că nu îşi permite să trateze cu indiferenţă doleanţele mulţimii.
Au fost proteste în Franţa. Nu mai surprinde pe nimeni că, în Franţa, sunt proteste. Aşa sunt francezii, mai greu de strunit. Cum nu le convine ceva, cum protestează. Să ne amintim de intenţia guvernanţilor francezi de a taxa suplimentar motorina. Oamenii au ieşit pe străzi, şi-au strigat nemulţumirile şi aleşii au făcut pasul înapoi. Când le spui francezilor cam cât e litrul de motorină în România şi cât din preţul acestuia e reprezentat de accize te întreabă: „Şi voi nu protestaţi?”. Nu, noi nu protestăm. Noi ne mulţumim că aleşii nu scumpesc şi mai mult combustibilii. Pentru că pot…
Proteste au fost şi în Rusia. E drept că pe acolo n-au protestat decât foarte puţini; pe la Sankt Petersburg poliţia a reţinut câteva zeci de cetăţeni care scandau împotriva lui Putin, iar într-un orăşel din Kamceatka protestatarii au îmbrăcat veste galbene. La Moscova, totuşi, s-a păstrat tradiţia comunistă. Sindicatele aservite Kremlinului au mărşăluit cu portretele lui Stalin şi steaguri cu secera şi ciocanul. Istoria ar putea fi un profesor bun dacă elevii n-ar chiuli atât de mult. Dar oamenii uită… Uitarea este cel mai bun fertilizant pentru recolta de noi dictatori. Oricum, trebuie să reţinem că au fost proteste şi în Rusia.
De protestat s-a protestat şi în Turcia, scuterii au intervenit în forţă pentru a-i opri pe manifestanţii care doreau să ajungă în Piaţa Taksim din Istanbul, un loc cu încărcătură simbolică pentru sindicaliştii nemulţumiţi.
În Bulgaria protestele au mers mână în mână cu lansarea campaniei pentru alegerile europarlamentare. E drept că politicienii au reuşit să confişte mare parte din nemulţumirea populară, dar de protestat s-a protestat. Vanya Grigorova, candidat independent pentru Parlamentul European, s-a întrebat dacă 1 Mai este zi de sărbătoare sau de protest.
Peste tot în lume s-a protestat la un nivel sau altul. De la marşuri paşnice la ciocniri violente. Pentru că există nemulţumiri, pentru că există loc de mai bine, pentru că oamenii sunt nemulţumiţi de actualele politici economice şi sociale. S-a protestat cam peste tot, mai puţin în România. Unde cetăţeanul veşnic nemulţumit de autorităţi a preferat să petreacă. La munte, la mare, în parcarea din spatele blocului sau pe cei doi metri pătraţi de spaţiu verde, nu contează, românul a benchetuit. I-a picat tare bine bine treaba asta cu 1 Mai imediat după Paştele Ortodox.
Mici, grătare, bere la pet – aceasta a fost recuzita românului pentru 1 Mai. Nu pancarte, nu sloganuri, nu mânie împotriva celor care siluesc ţara şi ne spun că, pentru cel care munceşte, mai mult nu se poate. Asta în condiţiile în care există pensii speciale mai mari decât ale omologilor din vest, iar sistemul bugetar e sufocat de incapabili cu salarii babane care nu ar rezista o zi în sistemul privat. Administraţia e supradimensionată şi lipsită de eficienţă; prea mulţi şefi, prea mulţi care nu fac nimic pentru salariile uriaşe pe care le încasează, prea mulţi care trăiesc pe taxele celor care muncesc cu adevărat. Şi să nu-i uităm nici pe asistaţii social; şi ei tot din banii plătitorului de biruri sunt întreţinuţi.
După cum se poate observa, motive de proteste există. Cât să se poată protesta un an întreg, nu numai de 1 Mai. Dar românul a preferat să se distreze. Asta au titrat ziarele „Românii au dovedit încă odată că ştiu să se distreze de 1 Mai”. Nu i-a încurcat nici vremea, nici nesimţirea politicienilor, nici economia care se duce de râpă împreună cu siguranţa zilei de mâine.
Sindicatele nu s-au obosit să cheme la proteste; se ştie deja că liderii lor sunt vânduţi puterii. Prea mulţi lideri de sindicat au făcut carieră în politică. Românul nu s-a scandalizat, n-a făcut mare caz din asta. La ce să te aştepţi de la ei? Asta a fost întrebarea de bază la care s-a adăugat şi proverbialul ridicat din umeri.
N-au protestat nici organizaţiile civice. Pe cine să chemi la proteste? Românul era plecat la încins grătare. Pe ici, pe colo, primăriile au scos şi ele ceva mici la interval. Pentru alegător, desigur… Singurii români care au ridicat probleme autorităţilor cu ocazia zilei de 1 Mai au fost beţivii din trafic.
Dacă judecăm situaţia din România doar prin prisma protestelor, putem trage concluzia că la noi totul e bine. Şi frumos. Şi, cumva, ne merităm conducătorii cu care ne-am ales.

Apreciază calitatea articolului

13 VOTURI - MEDIE: 5,00
O stea2 stele3 stele4 stele5 stele
Încarc...