Zece dintr-o lovitură

0

Virgil Cosma
jurnalist

Uite, că n-au făcut-o! N-au avut tupeul să declare Referendumul pe justiţie ca fiind neconstituţional. Ar fi fost ultima lor greşeală. La adăpostul acestei „victorii” pentru democraţie – palidă consolare – au făcut una la fel de boacănă, dacă nu mai mare. Au dat zece ordonanţe într-o zi, toate de urgenţă, deşi nici vorbă de vreo motivaţie coerentă privind vreo aşa zisă urgenţă. Între ele au strecurat şi un cadou pentru „baroni”: Codul administrativ.

Cum cine? Coaliţia, condusă aparent de „neconflictualul” premier şi în fapt de un grup de „baroni”.

Ce era cu urgenţa?

Păi vine Congresul PSD şi doamna Dăncilă, ameţită de gustul puterii sau sfătuită de la Rahova – nu ştim încă, vrea cu orice preţ să rămână şefă. Şi „orice preţ” ăsta a fost: în schimbul susţinerii domniei sale, membrii de partid, şefi ai administraţiilor judeţene şi locale, în al căror pix stă bugetul statului, voiau Codul administrativ cu anumite articole care să-i scape de răspundere şi să le dea puteri discreţionare şi mai mari. Dincolo de faptul că era necesar şi trebuia adoptat de multă vreme, acest act normativ conţine, aşa cum PSD ne-a tot obişnuit în perioadele sale de guvernare, o serie de prevederi controversate, dacă nu de-a dreptul otrăvite.

Între altele, îl obligă pe preşedintele ţării ca, în caz de remaniere guvernamentală sau vacantare a unui post ministerial, să numească un ministru în termen de 10 zile de la propunere şi să nu poată refuza o numire decât odată. Alte prevederi intens criticate de societatea civilă sunt introducerea pensiilor speciale pentru aleşii locali, dar şi aprobarea proiectelor care vizează administrarea patrimoniului cu jumătate plus unu din numărul consilierilor în funcţie, faţă de două treimi cum era până în prezent.

Totodată, este transferată răspunderea pentru pentru actele administrative ilegale de la primari către funcţionarii publici. Aleşii locali vor răspunde exclusiv pentru aprecierea necesităţii şi oportunitatea actelor administrative nu şi pentru legalitate. Nu era normal ce se întâmpla nici până acum, ca şefii de servicii să nu poarte niciun fel de răspundere, cum nefiresc este şi ca aceasta să fie transferată exclusiv în sarcina lor. Trebuia găsită o cale de mijloc, altfel va urma un şir nesfârşit de abuzuri în care funcţionarii se vor scuza spunând „n-am avut dom’le ce să fac, dacă nu semnam mă dădea afară”.

În rest, domnii şefi au început de-acuma să se creadă de-a dreptul nobili, Iată ce declară vicepremierul Daniel Suciu unei agenţii de ştiri: „Pot înţelege, dar doar până la un anumit punct, ipoteza conform căreia orice nobil, ca să nu spun baron local, pune un funcţionar public să facă o ilegalitate şi doar funcţionarul public răspunde. Acest lucru este fals. Şi o spun cu toată responsabilitatea funcţiei mele”. Şi care este garanţia, doar cuvântul domniei sale? Ei bine, eu unul nu o primesc.

O altă prevedere din Codul administrativ care a stârnit furia multor medii din societatea românească este alegerea preşedinţilor de CJ prin vot uninominal. „Legitimitatea preşedinţilor de consilii judeţene va creşte întrucât aceştia vor reprezenta voinţa cetăţenilor şi nu rezultatul unor negocieri politice”, a declarat Viorica Dăncilă. Este limpede, din acest citat, că premierul nostru nu înţelege o iotă din procesul democratic de vreme ce susţine o procedură care s-a dovedit extrem de păguboasă în România, respectiv votul uninominal, într-un singur tur. Ne face, mai degrabă, să credem că recită pe dinafară o poezioară pe care i-au dictat-o aceiaşi lideri regionali ai partidului. Da, nu e rău ca şeful unui judeţ să fie ales direct de cetăţeni, dar nu prin vot uninominal – care poate aduce într-o funcţie atât de importantă orice manelist mai popular în zonă – şi, în niciun caz, într-un singur tur de scrutin.

Nu în ultimul rând, adoptarea pe repede înainte a zece ordonanţe de urgenţă deodată, de la administraţie până la îmbunătăţiri funciare şi cultură, sfidează vizibil, aproape ostentativ, recomandările severe venite de la Comisia Europeană, de la Comisia de la Veneţia şi chiar ca rezultat al referendumului de acum o lună. Toate acestea la un loc cer imperativ guvernului să nu mai legifereze. Şi ce face guvernul? Le dă cu tifla tuturor. Graba nejustitificată poate dovedi în cele din urmă încă două aspecte. Pe de o parte, PSD şi ALDE nu mai sunt deloc sigure pe majoritatea parlamentară la votul în camerele reunite iar, pe de alta, cred că simt şi ei că sfârşitul le este aproape şi că nu le va fi deloc confortabil. Până când un nou parlament şi un nou guvern vor apuca să corecteze aceste anomalii, în raport cu democraţia, fiindcă în raport cu un regim rusofil nu sunt deloc anomalii, vor trece ani, iar destinatarii lor vor avea timp să culeagă şi roadele.

Între a-şi servi baza electorală, a cărei consistenţă se subţiază pe zi ce trece, şi a-şi îndestula „nobilii” aflaţi în cercurile puterii, coaliţia de guvernământ a ales calea cea mai păguboasă cale pentru toţi: pe unii îi aşteaptă sărăcia, pe ceilalţi procurorii şi judecătorii.

 

 

 

+0 -0
se încarcă...