Ciprian MITOCEANU
scriitor
Avem un Guvern de 10. Din păcate nu vorbim de nota 10, ci de cele 10 Ordonanţe de Urgenţă aprobate marţi, într-o singură şedinţă. Asta în condiţiile în care, cu doar o zi înainte, autorităţile din România au primit răspunsul Comisiei de la Veneţia referitor la maniera de legiferare practicată în România. „Cel mai alarmant este că Guvernul continuă să facă modificări legislative prin ordonanțe de urgență. Această practică slăbește posibilitatea de verificare a Guvernului, este contrară principiului separației puterilor în stat și perturbă stabilitatea legislativă”. Cam asta spune Comisia de la Veneţia şi ştie ce spune.
Având în vedere că se guvernează mai mult prin ordonanţe de urgenţă, ne putem întreba care mai este utilitatea Parlamentului şi de ce partidele se încăpăţânează să susţină existenţa unui legislativ supradimensionat. Evident, vorbim despre bugetari de lux, despre aleşi care nici măcar nu mai trebuie să mimeze munca, ci doar să se dedice total parvenirii personale şi angajării de rude şi amante pe posturi bine plătite de la bugetul de stat. Dar chiar aşa…
E firesc ca Guvernul să aibă posibilitatea de a emite ordonanţe de urgenţă. Există o mulţime de situaţii – calamităţi naturale sau dezastre cauzate de om – în cazul cărora trebuie acţionat de urgenţă. Nu e timp pentru deliberări, dezbateri, confruntări şi aranjamente politice. Dar ceea ce se întâmplă în România depăşeşte orice imaginaţie.
Acţiunea de marţi a Guvernului condus în aparenţă de Viorica Dăncilă este greu de clasificat. Aroganţă? Inconştienţă politică? Sfidare la adresa organismelor europene, dar mai ales a propriilor cetăţeni? O declaraţie de independenţă din categoria lui „Aşa vrea muşchii mei”? Bătaie de joc? Calcul politic rece sau intenţii de-a dreptul sinucigaşe?
Toate ordonanţele de urgenţă adoptate marţi au fost introduse pe ordinea suplimentară de zi. Ceva în genul „noaptea ca hoţii”. Practic, înainte de şedinţă prea puţini ştiau de manevră. Dar ce contează câţi ştiau, dacă ştia despre ce e vorba cine trebuie? În acest context, e de la sine înţeles că isteria creată pe marginea cazului Sorina, fetiţa adoptată de o familie din America „pentru a i se recolta organele” a avut prea puţin de-a face cu cazul în sine. Manipulare de proporţii cu un singur scop: paravanul mediatic în spatele căruia Guvernul să-şi poată duce la bun sfârşit intenţiile. Şi se pare că a reuşit.
10 ordonanţe într-o singură zi. Sfidare la adresa Europei, dispreţ faţă de români. Printre Ordonanţele de Urgenţă adoptate marţi se numără şi cea privind Codul Administrativ care prevede, printre altele, şi pensii speciale pentru aleşi. De ce atâta grabă, de ce atât de multă grijă pentru aleşi încât era necesară o Ordonanţă de Urgenţă? Chiar era o problemă care nu mai putea aştepta?
De ani de zile guvernanţii promit pensii adevărate pentru veteranii şi văduvele de război. Nu s-a întâmplat mare lucru deşi, pe zi ce trece, sunt tot mai puţini. Pentru ei nu se dă Ordonanţă de Urgenţă! Este încă timp!
Cei care au suferit în temniţele comuniste au trebuit să dea în judecată statul pentru a primi nişte despăgubiri care nu vor compensa niciodată chinurile îndurate. Nici pentru ei nu s-a considerat necesară o ordonanţă sau măcar un proiect de lege care să fie desfiinţat în timp de eficienţa şi seriozitatea Parlamentului. În schimb aleşi merită pensii speciale prin ordonanţă de urgenţă. Şi dacă avantajele s-ar limita numai la aşa ceva…
Guvernanţii n-au învăţat nimic din lecţia servită pe 26 mai. Printre altele, se încăpăţânează să creadă că voturile vin doar de la primari, ignorând faptul că oamenii au început să gândească de capul lor. Sunt din ce în ce mai puţini cei care percutează la dezinformări de genul „dacă nu votezi aşa, o să ţi se taie pensia”. Şi în mod sigur, datorită pensiilor speciale, primarii vor atrage simpatia celor care, deşi au muncit o viaţă, vor primi primi doar câţiva lei în plus faţă de beneficiarii pensiilor sociale. Pentru ca unii să primească mai mult, alţii trebuie să se mulţumească cu puţin.
Şi pensiile speciale nu sunt nici măcar singurul privilegiu al aleşilor. Codul Administrativ conţine prevederi care le permit aleşilor să dispună de banul public după bunul plac, fără teama că vor ajunge în situaţia de a da explicaţii. Totul devine legal şi facil. Se vede de la o poştă implicarea „baronilor locali”, care doresc să-şi asigure liniştea. În ciuda pretenţiilor de independenţă, Dăncilă a rămas aceeaşi marionetă care tânjeşte după serviciile unui sforar. Situaţia e foarte sensibilă pentru coaliţia aflată la guvernare, dar „baronii” sunt mult mai atenţi la viitorul lor. În rest, nu-i interesează nimic. Iar „Neconflictuala” este exact ceea ce le lipseşte, o păpuşă care nu doar că se lasă manevrată, dar are pretenţia că deţine controlul. În cazul în care totul iese prost nici n-o să poată spune că nu a ştiu, şi-a asumat toate prostiile sforarilor fără să clipească.
Pe zi ce trecem suntem mai departe de democraţie, ne scufundăm în mocirla comunismului de care pretindem că ne-am lepădat. Iar marţi nu s-a făcut doar un pas către dezastru. Au fost 10.
