Ilustrate din augustul diasporei

0

Lucia OLARU NENATI

scriitor

Trăim acum augustul diasporei, căci cam așa se poate numi această lună ucigător de fierbinte, dar și cumplit de tulburată de veștile groaznice dinspre înspăimântătorul Caracal de unde odinioară veneau altfel de zvonuri, deloc cumplite, ci hazlii. Draga noastră diaspora a năvălit acasă în singura lună de concediu a vieții sale pline de „un trai mai bun” (sintagma justificativă pentru dezertare!). A răspuns întrucâtva invitației rediviva de-a se manifesta nocturn și energic cu beculețe, dar fiind foarte cald și contradictoriu în opiniile percepute, a trecut rapid la valorificarea plenară a mult prețioaselor zile libere visate un an întreg, fiecare la banda lui de lucru, fie aceasta îngrijirea medicală a bolnavilor, distribuirea coletelor, servirea clienților unui bar ori îngrijirea unei bătrâne alintate și atâtea altele. Din păcate, odată cu explozia sosirii lor s-a produs și aglomerarea șoselelor atâtea și atât de stricate câte sunt. Iar aceasta s-a conjugat nu o dată cu vanitatea clocotitoare, mai ales a celor tineri, de-a se mândri cu statutul de conducători auto, iar rezultatele pot fi citite (văzute) zilnic cu strângere de inimă pe ecrane sau în ziare la categoria știrilor cumplit de șocante.

Dar totuși, per total viața, ca și prețioasa luna august, merge mai departe într-un ritm parcă mai alert decât odinioară. Iar o imagine reprezentativă a acestui atribut o constituie invazia de la Cornișa, noul miracol botoșănean cu pretenții, pare-se justificate, de vedetă a zonei nordice și poate nu numai, după numerele mașinilor parcate (sau ne-mai-încăpute) la intrarea în acel parc atotcuprinzător întru distracția localnicilor, dar desigur și a diasporei dezlănțuite întru cât mai pasionantă distracție estivală. Căci acolo lumea se calcă pe picioare într-o aglomerație de nedescris, copiii se bulucesc la înghețate și tiribombe, chiar la cele amețitor de scuturătoare, cei mari stau la rând la beri și mici, cu toții se bucură de scăldarea în bazinele de înot, și nu o dată amfiteatrul oferă concerte de tot felul dintre cele pe placul generațiilor de azi. Chiar și mult admiratul Smiley a putut fi văzut și auzit live, în carne, oase și codiță, chiar dacă (ceva) mai puțin zâmbitor decât îi sună numele.

Una peste alta, acest proiect ce se tot amâna mereu de părea că nu va mai survola clasica dispută actuală, general românească, dintre membrii adverși politic ai oricărui conclav municipal, a reușit să devină o realitate de succes, dovedind că se poate. Felicitându-i pe toți autorii acestui tonic proiect, le amintim că sperăm într-un succes asemănător și pentru celălalt proiect trenant: reanimarea mărețului nostru teatru! Păcat doar că inițiativa concepută de primărie de a coagula o întâlnire a diasporei n-a prea avut ecou, probabil tot din cauza iureșului trăirist al prea grăbitului timp de vacanță. Dar poate altădată, căci ar merita să se cunoască între ei localnicii plecați în lume, măcar ca să-și povestească poveștile succesului!

Deși diasporenii se pot bucura de înviorarea produsă de Cornișa, vacanța instituțiilor de spectacol coincide mereu cu venirea acasă a acestei categorii, aceea care se laudă în lume cu viața culturală a orașului eminescian. Un fapt îmbucurător îl constituie însă concertele de muzică cultă sau de promenadă, planificate sau realizate în parcul Eminescu sau pe Pietonalul Unirii, muzică ce se adresează în special acestui nivel de populație, respectiv persoanele obișnuite să prețuiască muzica cultă și cărora le place să vină în ținută elegantă la concerte, iar acum, când anotimpul estival îngăduie și chiar impune arborarea pălăriilor evanescente precum în orașul de odinioară, chiar mai elegantă decât în iernile concertelor. Totuși atmosfera aceasta a vacanței oferă șansa ca, în ciuda multor unor aspecte criticabile, de-a percepe un aer tonic, depărtat de fobia catastrofală a știrilor din restul anului.

 

Deja ai votat!
se încarcă...