Ca pe Dâmbovița – Virgil COSMA, jurnalist

0

Bine că s-a încheiat dramoleta din cel mai slab Parlament pe care l-am avut vreodată, că nu mult mi-a lipsit să arunc cu scrumiera în televizor asistând la scenetele prost scrise și jucate fără pic de talent de actorii scenei politice. Într-un blat vizibil de pe lună, toți au acceptat un scenariu conceput de președinte, de servicii, de americani, de ruși, de șefii UE, habar nu am de cine. Din interese contrare – evident – dar care vizau același rezultat: demiterea grabnică a guvernului.
Am și anticipat aici că, dacă Opoziția nu va reuși să adune destule voturi, vor fi și câțiva din tabăra puterii care vor da brânci propriului guvern. Și așa a și fost. Totul pentru anticipate, nimic pentru popor. Din cele vreo trei luni ale Cabinetului Orban ne-am ales cu vreo câțiva bănuți mai puțin pe litrul de carburant și cam atât. Restul amânări (prorogări se spune acuma) și câteva scene oribile, la care opinia publică a reacționat prompt. Nu în sensul prostiei agresive a predecesorilor socialiști, dar la fel de nocive, vezi prestațiile de la învățământ și sănătate, ca să iau doar primele două exemple care-mi vin în minte. Deși cel mai caraghios a fost, de departe, titularul de la transporturi, care anunța pompos tot felul de planuri de autostrăzi, el știind mai bine decât noi că nu va face purici prea mulți în minister.
Înțeleg nevoia de a repara anomaliile legislative prin care PSD a distrus echilibrul puterilor în stat, în încercarea disperată de a-și scăpa o mână de baroni și pe fostul lider de pușcărie, dar acțiunea PNL de a mitralia un snop de ordonanțe de urgență cu o seară înainte de a ști sigur că pică mi se pare iresponsabilă. Nici nu contează că mai mult de jumătate nu aveau avizele necesare pentru a fi publicate, ci că le-au aruncat la fel de „noi am vrut, dar nu ne lasă mafioții” ca și telenovela prost montată a abrogării pensiilor speciale. Adică la spectacol, ostentativ, și nicidecum cu intenția de a le vedea puse în practică.
La rândul său, PSD joacă prost și previzibil. Îi este greu să dreagă busuiocul cu doar șase luni înainte de alegeri, după câțiva ani de dezmăț legislativ și financiar. Ca să nu mai spun că atât Pricopie, propunerea lor de nou premier, cât și Ciolacu, președintele interimar al partidului, sunt legați în mod ocult, cu tot felul de fire, de serviciile secrete. Remus Pricopie a absolvit Academia de Informații și este în prezent atât rector al SNSPA cât și președinte al Academiei de Științe ale Securității Naționale. Ciolacu, și el absolvent al Academiei Naționale de Informații „Mihai Viteazul” a SRI, veritabilă pepinieră de cadre, din care mai nimeni nu scapă nerecrutat, mai deține și o diplomă de revoluționar obținută în condiții nebuloase.
Am spus previzibil fiindcă, nu mai insist de ce, PSD nu vrea nici alegeri în două tururi de scrutin și nici alegeri anticipate. Așadar singurele opțiuni valabile pentru socialiști sunt dărâmarea Cabinetului Orban și trasul de timp în validarea altui guvern până când este depășit termenul legal în care acesta ar mai putea să schimbe legea electorală sau președintele să poată declanșa anticipate. Un guvern interimar, care nu poate emite ordonanțe, este singura variantă convenabilă pentru PSD. Există și precedente, chiar în interiorul UE. Belgia a traversat 18 luni fără un guvern valid, citește cu unul interimar, și nu a murit nimeni din cauza asta. Numai că în Belgia celelalte instituții au funcționat, ceea ce la noi nu se întâmplă, în majoritatea cazurilor.
Dacă Pro România și UDMR au acționat previzibil, cu excepția ieșirii golănești a lui Victor Ponta, USR a fost marea decepție. Pornită cu un entuziasm de nedescris, ca partid al tinerilor frumoși și liberi de constrângeri, șantaje și corupție (în sensul bun, nu cel peiorativ, atribuit de adversari) Uniunea a eșuat prin a-și fi ales o conducere narcisistă și, pe alocuri, autistă politic. Barna s-a trezit să atace UDMR, din senin și fără vreo noimă, și apoi să spună că vrea anticipate, dar și că este gata să intre într-un nou guvern cu liberalii – o contradicție plină de ridicol.
Una peste alta, adevăratele lupte politice interne vor începe abia după respingerea proximei propuneri a președintelui Iohannis. Da, problemele create de administrația oligarhică a PSD trebuie rezolvate, dar nu așa. Înțeleg că liberalilor le este greu, uneori imposibil, să guverneze cu un Parlament ostil, dar – așa cum au obținut guvernarea – le era la îndemână să găsească soluții pentru a stabiliza o majoritate favorabilă lor în legislativ.
La Bruxelles se negociază bugetul pentru viitorii șapte ani, țara este bântuită de gripă, ministerele și consiliile județene sunt înțepenite în așteptare, dar cei de la care așteptam acțiune în folos public se pierd în nesfârșitele jocuri de culise, atât de caracteristice politicii de pe Dâmbovița.

+10 -0
se încarcă...