Președintele USR, Dan Barna, a anunțat, după ce useriștii s-au consultat cu Iohannis, că trebuie alegeri anticipate, dar, dacă nu se poate, USR-PLUS să facă parte din guvernul liberal de după criză. Mi se pare teribilă orbirea de care dă dovadă, voit sau nu, președintele USR.
Partidul pe care îl conduce a apărut pe scena politică anunțându-se o alternativă la actualul stil de politică de pe Dâmbovița. Inițiativele gen „Fără penali în funcții publice” sau ”Oameni noi în politică” au avut succes așa de mare și datorită modului în care politicienii vechi performează de ani de zile.
O mare parte din români și-au legat speranțele de acest partid, pentru a aduce schimbarea în România. Rezultatele acestor speranțe au fost scorurile electorale foarte bune obținute de USR-PLUS la ultimele alegeri. De atunci încoace, însă, useriștii fac tot posibilul ca să îi dezamăgească pe cei care i-au votat.
Partidul a cam intrat în ceață când PSD, dușmanul tradițional, a dat semne că intră în comă. După insuccesul lui Barna la prezidențiale, au început să se tulbure apele în USR. Scandaluri, excluderi și poziționări ciudate, ca cea de la moțiunea de cenzură care a schimbat-o pe Viorica Dăncilă. Iar cireașa de pe tort a fost declarația lui Dan Barna, cum că e gata să facă alianță cu liberalii.
Poate a fost un calcul politic. Pentru că alianța USR-PLUS s-a cam văzut scoasă pe tușă după baletul executat de PNL și PSD vizavi de căderea guvernului, scopul fiind, de fapt, păstrarea alegerilor pentru primari într-un singur tur. Însă, cum am tot spus, era normal și previzibil ca cele două partide mari să se alieze împotriva USR. Chiar dacă manevra nu a fost stabilită anterior (deși cred că a fost), era absolut naturală această mutație pe scena politică.
Ce anunță USR, la nivel declarativ, cel puțin, este de neconceput pentru politicianul român obișnuit. Fără numiri politice pe funcții, concursuri pe posturi, meritocrație la toate nivelele, debirocratizare, o administrație mai suplă și modernă, digitalizare etc. Toate astea ar duce la dispariția tuturor avantajelor pentru care românul obișnuit a decis să se facă om politic, în ultimii 30 de ani. De aceea liberalii preferă dușmanul cunoscut, cel din PSD, unei persoane imprevizibile cu idei moderniste.
Așa că, dacă a fost un calcul politic al șefilor de la USR-PLUS să îl anunțe pe Cioloș premier (iarăși) și că sunt gata să se alieze cu liberalii, a fost un calcul greșit. Și nu din cauza membrilor alianței sau a șefilor. Dan Barna e un tip cerebral și foarte ok (sau așa pare) deși e lipsit de carismă, iar Dacian Cioloș a condus cel mai normal guvern post-decembrist al României. Problema este electoratul lor. Un electorat pretențios, ocupat, citit. Oameni care nu prea vor nimic pentru ei ca persoane, ci dreptate socială, recunoașterea profesionalismului și renunțarea la ideea că politica este o afacere și doar atât.
Acest electorat era atras de imaginea acelui USR care îi scotea din minți pe pesediști prin comisiile parlamentului, de useriștii care protestau în plen cu pancarte și care luptau pentru fiecare lege bună, cu toate mijloacele. Și PLUS, chiar dacă mai puțin datorită disciplinei din interior, și USR din zilele noastre încep însă să semene cu niște politicieni noi care vor să se transforme în politicieni vechi. Iar electoratul lor nu mai are nevoie de politicieni vechi, din ăștia sunt prin toate partidele.
Oamenii așteaptă ca această alianță să devină al treilea pol important în politică și să își promoveze în continuare programul. Fără înțelegeri și fără concesii. Că cele de până acum au prăbușit partidul cam pe la 12% intenție de vot. Adică speranțele multor români entuziaști încep să se piardă. Dacă mai continuă așa politica USR-PLUS, ne vom pomeni iar puși în situația de a vota răul cel mai mic. Care o mai fi și ăla.
