Anticipate. O fi bine, o fi rău… – Marius ILINCARU, jurnalist

0

Spectrul anticipatelor pare mai ameninţător ca oricând asupra Parlamentului, dar oare o fi bine pentru democraţie sau nu?
Cu mai puţin de un an înainte de alegerile generale, partidele de dreapta joacă acum puternic pe cartea anticipatelor. După o guvernare catastrofală a PSD, în care singurul obiectiv a fost „salvaţi-l pe Dragnea, indiferent de consecinţe”, liberalii s-au văzut cu o pleaşcă în braţe: guvernarea. Nu le-au trebuit nici trei luni ca să demonstreze că sunt la fel ca pesediştii, că ţelurile lor sunt mici, de nivel personal, şi nu au nimic în comun cu democraţia şi cu modernizarea statului român. Au început şi ei să guverneze prin ordonanţe de urgenţă fără avizele minime necesare, să evite Parlamentul prin valul de asumări de răspundere şi, atunci când au văzut că pierd rapid teren din cauza măsurilor pe care le iau, au plusat cu anticipatele pentru a salva ceea ce se mai poate salva din bruma de capital electoral ce le-a căzut pe cap anul trecut fără să facă nimic pentru a o merita.
În acest context, e bine sau nu să avem alegeri anticipate?
Haideţi să privim cadrul un pic mai larg.

Se vorbeşte că PNL şi PSD s-ar fi înţeles pentru declanşarea anticipatelor în schimbul menţinerii alegerilor la primari într-un singur tur. Pe cine ar avantaja acest lucru?
Păi, PNL mizează pe faptul că încă stă bine de tot în sondaje şi că votul politic ar avantaja partidul dacă acesta se va da odată cu cel de la locale. De partea cealaltă, PSD mizează pe faptul că nu a pierdut prea mulţi primari, iar anticipate odată cu alegerile la primărie, care vor fi într-un singur tur, ar putea menţine partidul la un scor de 30% la nivel naţional, în unele judeţe chiar peste.

Ce se întâmplă cu ceilalţi?
USR, partidul de care se legau speranţele majorităţii tinerilor, pare a fi ieşit din joc. Pe lângă faptul că reuşeşte să se faulteze singur, prin discursul şi măsurile pe care le ia la nivel naţional, e greu de crezut că va conta la nivel parlamentar în cazul anticipatelor fără să aibă o armată de parlamentari. Probabil că va lua ceva voturi, dar nu-şi va depăşi condiţia.

Pro România, ALDE şi PMP par a ieşi din joc şi de aici şi încercarea de reapropiere a lui Victor Ponta de PSD, pentru că fără umbrela acestuia s-ar putea să nu mai aibă mese pe la care să cânte în viitoarea legislatură parlamentară. Şi nu numai.

Pe acest tablou, vedem că vom avea un PNL bine conturat în viitorul Parlament, cu un USR cu care ar putea face alianţă la guvernare, mai ales că acum s-a declarat oficial de centru-dreapta, plus un sprijin binevenit oricând de la UDMR. Astfel, PSD va rămâne în opoziţie, la un nivel foarte scăzut.
Cu preşedintele Iohannis clar jucând pentru liberali, cu o societate civilă amorţită, aşa cum s-a demonstrat în ultimele săptămâni, fără o opoziţie solidă, s-ar putea să vedem acelaşi scenariu la conducerea ţării ca pe vremea lui Traian Băsescu, deoarece toate ouăle vor fi puse într-un singur coş.

Mai grav e că, dacă e să avem anticipate, toate alegerile se vor alinia, adică vom avea din vară patru ani fără niciun ciclu electoral, ceea ce va da o putere de nedescris celor aflaţi la butoane, cel puţin până în mai 2024, când va trebui să se organizeze locale, parlamentare şi europarlamentare. Colac peste pupăză, la acel moment, cel care va desemna preşedintele va fi tot Klaus Iohannis, care va intra în ultimele şase luni de mandat. Şi ghiciţi ce? Va urma din nou un ciclu electoral de patru ani fără alegeri. O fi bine, o fi rău…

+9 -1
se încarcă...