Unde sunt banii noştri? – Ciprian MITOCEANU, scriitor

0

N-au trecut nici două luni de la declanşarea crizei coronavirusului şi autorităţile statului declară că sunt depăşite de situaţie şi nu mai sunt bani pentru menţinerea în şomaj a cetăţenilor de la care ani de zile a încasat taxe şi contribuţii fără număr, vorba băieţilor care câştigă milioane, dar nu plătesc niciun fel de contribuţii. Fiecare se descurcă cum poate şi statul este mamă, dar nu pentru toţi. Vorba din bătrâni: pentru unii mumă, pentru alţii ciumă. Roşie, galbenă, nu mai contează. Ciumă…

Ani de zile cetăţenii oneşti au plătit contribuţii la stat. Pentru sănătate, pentru şomaj, pentru pensie şi ce a mai fost nevoie. Unele dintre instituţiile statului au decis cât anume din venitul cetăţeanului să fie plasat în visteria statului şi altele au acţionat în consecinţă, elaborând legi şi norme de aplicare pentru acestea. Chipurile, toate măsurile au fost luate doar pentru beneficiul cetăţeanului plătitor de taxe şi impozite.

Şi, cât timp nu a existat o criză majoră, statul a pretins că lucrurile sunt sub control. Dezastrul din sistemele de sănătate, educaţie, transport şi ce se mai poate a fost acoperit cu hârtii şi declaraţii sforăitoare. Suntem cea mai grozavă ţară din lume; în lume nu-s mai multe Românii. Constatăm cu stupoare că nu s-au schimbat prea multe de pe timpul lui Ceauşescu. Paradoxal, dar pe atunci gargara luadativă la adresa realizărilor Partidului avea mai multă acoperire decât ce se întâmplă în ziua de azi. În prezent, partidele admit că există probleme doar cât încălzesc scaunele în opoziţie; cum ajung la butoane, cum reuşesc să rezolve. Şi dacă nu rezolvă, nu e problemă; oricând pot da vina pe greaua moştenire, la care se vor grăbi să adauge cât mai multe fărădelegi.

Momentan, guvernul liberal se plânge că nu mai sunt bani pentru şomaj tehnic sau de altă natură. Nu sunt fonduri pentru medicamente şi echipamente. Asta în condiţiile în care omul de rând este jecmănit de-a dreptul prin contribuţii la sănătate. Pentru câteva mii de lei contribuţii anuale, statul decontează analize de vreo zece-cinsprezece lei. Cică sunt gratuite. Cum să fie gratuite, dacă dai mii de lei la stat? Unde e gratuitatea serviciilor medicale pentru asiguraţi, cât timp pentru orice problemă de sănătate sau analize medicale eşti trimis la privat? Oamenii cu probleme grave de sănătate sunt nevoiţi să facă împrumuturi din bancă pentru tratamente sau să-şi vândă de prin casă. În fiecare zi suntem invitaţi să contribuim la campanii umanitare pentru salvarea sănătăţii sau chiar vieţii semenilor noştri. De foarte multe ori este vorba despre copii. Statul ticăloşit nu are milă nici măcar de cei mici.

Din păcate, vorbim despre acelaşi stat care găseşte resurse pentru angajarea armatelor de parveniţi politic. Liberalii se lăudau că, odată ce vor ajunge la putere, vor desfiinţa sinecurile şi vor trimite la munca potrivită piloşii angajaţi de inamicul electoral – acelaşi inamic care a fost aliat de nădejde atunci când pofta de ciolan a fost mai puternică decât… Era să scriu „principiile”. De unde principii la adunăturile de nemernici care au pretenţia să fie numite partide politice?

Da, se lăudau că vor anula pensiile speciale şi privilegiile. Vorbeau frumos, numai că de îndată ce s-au căţărat la butoane au uitat de promisiuni. Nu numai că nu au concediat, dar au angajat în trei luni cât pesediştii într-un an.

Statul nu doar că e un prost administrator, dar mai are şi apucături de escroc. Avem de-a face cu un Caritas la scară naţională, o nemernicie cât o ţară, la care suntem obligaţi să contribuim cu toţii, fără vreo şansă de câştig. Banii luaţi cu forţa de la cetăţeni la adăpostul legilor au fost spoliaţi cu concursul instituţiilor care ar fi trebuit să vegheze la gestionarea corectă a contribuţiilor. Asta o recunosc şi cei aflaţi la conducere, dar e vorba de ce s-a întâmplat în guvernarea anterioară, nu în mandatul lor.

Cîţu, cel crezut premier pentru câteva zile, a reclamat jaf de dimensiuni cosmice la Finanţe. A rămas doar clămpăiala la televizor, pentru că un audit adevărat, urmat de trimiteri în judecată n-a existat şi nici nu va exista. Aşa cum nu vor exista condamnări şi nici recuperări de prejudicii. Însă există taxe şi cu siguranţă acestea vor creşte, cu precizarea ipocrită că banii vor fi folosiţi pentru binele nostru.

Dacă toate contribuţiile cetăţeanului ar fi plasate în conturi personale, despre care să poţi obţine informaţii adevărate, jaful din sănătate n-ar fi atins gradul actual de nesimţire. Fiecare om ar fi ştiut nu doar cu cât a contribuit la sistem, ci mai ales cât anume i-a fost retras pentru servicii medicale. Însă aşa ceva nu o să se întâmple în România. Mai nou, Dragnea nu mai e singurul care pofteşte la pensiile private; s-au mai găsit şi alţii care susţin că depăşirea crizei se poate face numai utilizând în folosul statului contribuţiile personale ale cetăţeanului.

Alţi bani, altă distracţie. Nu le ajunge cât au furat, mai vor să fure.

Însă, înainte de a da iama în pensiile private, nemernicii care ne conduc şi care ne-au condus trebuie să răspundă la o întrebare. Unde sunt banii noştri? Ce aţi făcut cu ei? Cum e posibil ca, după ce am contribuit ani de zile, statul să spună că nu sunt fonduri pentru sănătate şi şomaj?

Din păcate, n-o să primim în veci răspunsuri. Despre pedepsirea vinovaţilor nici nu încape discuţie. Însă în mod sigur după perioada de criză vor creşte contribuţiile. Pentru că în momentul de faţă politrucii suferă. Şi statul nu suportă să-şi vadă suferind cei mai iubiţi fii.

 

+23 -0
se încarcă...