E clar că perioada prin care trecem este una extrem de propice zvonurilor și știrilor false de tot felul. Trecem peste rețetele minune gen mâncat banane împănate cu pastile de vitamina B6 sau uscătorul de păr băgat adânc în nas și tras aer în piept pentru a te vindeca în câteva minute. Sunt destinate oamenilor cu o înțelegere limitată a lumii în care trăiesc, nu contează dacă e vina lor sau nu.
Zvonurile sau impresiile greșite apar și printre oamenii obișnuiți, iar semințele acestea prind pe solul arid, de unde lipsesc informațiile. Noi, oamenii, avem capacitatea de a ne construi propriul adevăr, pentru a ne apăra de ce ne temem sau de ceea ce nu înțelegem.
De exemplu, impresia care câștigă tot mai mult teren la Botoșani (și nu numai) este că coronavirusul ăsta nu e chiar așa rău cum spun autoritățile. Tot internetul e plin de glume, cum se moare doar de Covid-19 și atât. Și din cauza asta alunecăm iar în conspirații, apar voci care spun că toți sunt trecuți la coronavirus pentru că Uniunea Europeană plătește 500 de euro pentru fiecare mort de această boală, de exemplu. Evident, sumele alocate statelor de UE sunt fixe și alocate deja, dar un pic de destabilizare nu strică, asta urmăresc nemernicii ce promovează chestiile astea.
E cel puțin ciudat așa ceva la Botoșani, unde avem cele mai multe cadre medicale infectate din țară, șeful ISU e internat, iar printre capii județului se face anchetă epidemiologică și nu e exclus să vedem o parte din ei în izolare sau la spital. Dacă tendința asta de a lua lucrurile ușor continuă, ne paște o carantină ca la Suceava.
Am avut șansă până acum că oamenii se tem de spital, că de aia am respectat regulile, de fapt. Dar se pare că asta nu mai ajunge. Pentru a ne lămuri, ne-ar trebui faptele, ca să putem înțelege. Numărul de bolnavi, grupele de vârstă, cauzele deceselor și numărul lor.
Sunt puține șanse să primi aceste date, chiar dacă s-ar permite să fie furnizate presei. Ne-am lămurit ce instituție slabă este DSP, după toate gafele făcute. Puțin probabil ca doar schimbarea directorului să producă miracole printre cei aproape 200 de angajați.
Nici la nivel central lucrurile nu stau mai bine. Când noi scriam că sunt 120 de cadre medicale infectate în Botoșani, pe site-ul ministerului sănătății erau doar nouă, iar, recent, Raed Arafat a recunoscut că statul nu are habar câte persoane au fost testate, ci doar câte teste s-au făcut.
Definiția de caz și regulile de internare s-au schimbat nu mai știu de câte ori, acum se testează doar persoanele care au simptomele bolii, atât. Numai că, între infectarea propriu-zisă și apariția simptomelor, pot lua virusul o mulțime de alți oameni. Bine măcar că s-a trecut la testarea personalului medical, în sfârșit.
O altă zonă cheie a raportărilor ar putea fi statistica. De acolo am putea afla o mulțime de date despre decese, boli, internări etc. Cele mai multe țări din Europa dau buletine statistice săptămânale, pentru a putea fi comparat numărul deceselor din cauza diverselor boli, numărul bolnavilor, situația economică.
La noi datele sunt furnizate după două luni. Adică vom afla datele din aprilie abia la finalul lunii iunie. Nu din cauza angajaților de acolo, așa sunt regulile interne. Însă după două luni nu mai avem nevoie de ele, nu mai sunt actuale. Nu doar ziariștilor le-ar fi necesare acele date, ci și autorităților, pentru a putea dimensiona mai corect măsurile pe care trebuie să le pună în aplicare. Acele date există la primării, chiar și la nivel de județe. Dar nu sunt colectate pentru a fi folosite.
Ne-ar mai interesa să scriem despre copii. Câți din ei sunt infectați? Câți doar asimptomatici? Ne-am da seama dacă se pot deschide sau nu școlile. Ar fi interesant de știut și câți profesori au diplome cu competențe în IT, că foarte mulți nu știu nici să facă un grup pe Facebook, nu mai zic de aplicații gen Zoom.
Câți elevi au tablete sau calculatoare pentru lecții online și câți sunt cu părinții în străinătate aflăm, se adună datele, dar abia după ordinul ministrului Monica Anisie care stabilea deja ce și cum se predă.
Înțeleg și dificultatea guvernului liberal, care trebuie să treacă de la o administrație învechită și depășită complet de ceea ce trebuie să facă, la e-guvernare și ședințe online. Asta spre bucuria pesediștilor care – atunci când nu au grijă de Ardeal, să nu cumva să-l fure ungurii – tot bagă bățul prin gard, ca să întărâte câinii. Uitând că au păstorit acest sistem bugetar unde marea masă de angajați o bat în cap toată ziua cu foarte mare succes la bani.
Dar, spre surprinderea mea, recunosc, nu au mare succes la politica asta cu slogane gen PSD știe ce să facă. Cam toată lumea înțelege – chiar dacă recunoaște sau nu – ce dezastru ar fi fost să traversăm această perioadă cu un guvern pesedist condus de Viorica Dăncilă. Ar fi fost, fără îndoială, amuzant, deși nu cred că ar fi râs cineva.
Însă mare dorință de schimbare al acestui hulit aparat de stat nu există nici la liberali. Au insistat, populist, să plătească salarii întregi și bugetarilor care au stat liniștiți două luni acasă. Au făcut și ei angajări, pe aceleași criterii de competență ca pesediștii, evident. Și au dat regulă ca, în teritoriu, nici un șef de instituție să nu dea nici o informație presei locale.
Iar rezultatul îl vedem zilele astea. Nu e nici o epidemie, antenele 5G sunt de vină, coronavirusul e o invenție ca să ne vaccineze cu microcipuri, iar decesele de Covid-19 sunt minciuni.
Există momente în viața unei țări când locuitorii înțeleg că ceva e profund greșit și e nevoie de o schimbare la fel de profundă. Dacă nici după ultimii patru ani, cu epidemia de prostie din guvernele PSD, plus perioada epidemiei de coronavirus asortată cu prostia aferentă din guvernul Orban nu înțelegem nimic, atunci chiar suntem condamnați.
