Mulţumim din inimă partidului – Ciprian MITOCEANU, scriitor

0

O informaţie oarecum năucitoare de la Institutul Naţional de Statistică. Cică în luna martie a acestui an s-au înregistrat cu aproape trei sute mai puţine decese decât în martie anul trecut. Institutul Naţional de Statistică nu este chiar cea mai credibilă instituţie – să nu uităm că este controlată politic, astfel că statisticile sunt ajustate în funcţie de interesele celor care fac jocurile pe acolo – dar se pot face ceva analize pe baza datelor făcute publice.

Dacă nu ne limităm doar la a compara numărul de decese, constatăm că între martie 2019 şi martie 2020 diferenţele sunt uriaşe. Anul trecut nu ştiam ce înseamnă coronavirus, însă în martie anul curent a început o criză fără precedent, iar sistemul sanitar a fost printre cele mai afectate. N-a durat foarte mult şi autorităţile au decis că majoritatea afecţiunilor nu mai reprezintă o prioritate pentru spitale. Nici până atunci n-au reprezentat, însă în martie treaba asta a devenit oficială. Se amână tot ce se poate amâna; toate resursele vor fi direcţionate pentru lupta cu pandemia. Mucaliţii au lansat zvonul că şi naşterile se amână, iar specialiştii în Soros şi Gates au contribuit după ştiinţa lor.

Chiar dacă sistemul sanitar a intrat în trepidaţii – sincer, nu ştiu cum să mai descriu situaţia, pentru că oricum era în comă – numărul de decese a fost mai mic dacă e să ne comparăm cu martie 2019. Şi, pentru că tot veni vorba despre statistici, să nu ignorăm că şi în februarie 2019 au murit mai mulţi români decât în martie 2020, chiar dacă prezentul an este bisect. Asta spune multe despre calitatea actului medical din România. Isteria coronavirusului începuse să-şi facă prezenţa şi mulţi români au ales să evite spitalele. Practic, cetăţeanul de rând se teme mai mult de spital decât de coronavirus şi din cauza aceasta numărul de decese a scăzut în cele două perioade luate la comparaţie. O altă explicaţie ar fi faptul că s-a împuţinat simţitor numărul celor care mai au de murit în ţara asta, pentru că şi în ianuarie au murit mai puţini români ca în prima lună a anului trecut. Chiar cu câteva mii…

Autorităţile se felicită pentru modul în care au gestionat criza coronavirusului şi anunţă relaxarea măsurilor fără ca habar să aibă ce anume înseamnă asta. Ministrul Vela spune una, premierul Orban alta, iar preşedintele Iohannis are capacitatea de a-i contrazice pe amândoi. Specialiştii caută explicaţii pentru faptul că pandemia a fost mai blândă cu România. Da, e de mirare că, după două luni de măsuri speciale, dezastrul e încă suportabil. Olga Simionescu, profesor doctor, deci nu Dorel autodidact în teoria conspiraţiei, ia în calcul un stereotip blând şi nu exclude gena dacică. Şi noi încă mai facem bancuri cu acadring – Academician Doctor Inginer Elena Ceauşescu…

Explicaţia pentru faptul că unele ţări au fost lovite crunt de pandemie în timp ce altele se descurcă chiar şi în lipsa unui sistem medical stă mai degrabă în comportamentul social decât în eficienţa autorităţilor când vine vorba despre gestionat crize. În Italia şi Spania, de pildă, majoritatea covârşitoare a populaţiei active preferă să meargă la restaurant în loc să gătească acasă. Pentru cei mai mulţi angajaţi pauza de masă înseamnă vizită la restaurantul din colţ. În zonele de birouri există localuri specializate în asigurarea necesarului caloric pentru angajaţii corporaţiilor. În Marea Britanie e de neconceput ca în weekend să ratezi vizita la pub. Obişnuiţii unor astfel de taverne se consideră o mare familie, iar sfârşitul de săptămână e văzut ca o veritabilă reuniune. La americani, pe lângă treaba cu prânzul de serviciu la restaurant, mai există şi isteria marilor confruntări sportive. Fanii au umplut stadioanele până la refuz şi n-au stat degeaba. Au urlat, au scuipat, au răspândit viruşi… Patima pentru sport i-a nenorocit şi pe brazilieni. Nu prea mulţi îşi permit să meargă la restaurante, dar preferă să nu mănânce decât să rateze meciul de la stadion.

La restaurante se întrunesc toate condiţiile necesare pentru a răspândi infecţia. Spaţii închise şi aglomeraţie, măcar în anumite ore ale zilei. Dacă adăugăm şi instalaţiile de climatizare care recirculă aerul, obţinem explicaţiile necesare. E demonstrat statistic (nu de INS, ci de organizaţii serioase) că mulţi dintre bolnavi s-au infectat la restaurant sau la birou. În România nu există o afinitate prea mare pentru luat masa în oraş, la fel ca în ţările în care pandemia e suportabilă. Funcţionarii mărunţi şi angajaţii care au pauză de masă merg la lucru cu mâncarea în pungă. Astea sunt condiţiile economice. Cei mai mulţi români nu au luat de ani buni masa în oraş. E drept că, dacă e să-l ascultăm pe Dragnea, situaţia s-a îmbunătăţit; până şi mătuşile lui Codrin Ştefănescu îşi permiteau să viziteze localuri de profil pentru „mănâncă ce mănâncă, beau o cafea”, dar restul muritorilor nu-l au nepot pe fericitul Codrin.

Nu avem comportamentul social din vest şi nici spitale ca acolo. Românii fug de spitale şi asta a ajutat, deoarece majoritatea celor care s-au infectat au luat boala din unităţile medicale devenite adevărate focare de Covid. Singurele decizii bune ale autorităţilor au fost legate de închiderea şcolilor – în sezonul virozelor şcolile au fost mereu focare de gripă – şi a sectorului HoReCa. Şi sistarea competiţiilor sportive a fost de ajutor.

Trist, paradoxal, dar adevărat. Dezastrul economic şi din sistemul sanitar a fost de ajutor în criza Covid. Ne-au adus la sapă de lemn şi nu ne permitem să ieşim în oraş sau să ne internăm la spital. Dacă ne ţinem departe de spital avem şansa să trăim. Şi pentru asta trebuie să mulţumim partidului. Nu contează care; diferenţa dintre liberali şi social-democraţi e tot mai dificil de sesizat. Mulţumim din inimă partidului. Cu ghilimelele de rigoare.

+24 -0
se încarcă...