Contează cine numără – Cătălin MORARU, redactor șef

0

La nivelul județului Dolj, 80% din procesele verbale de la secțiile de votare încărcate în sistem aveau nevoie de corecții. 80%! Adăugăm la asta și scandalul de la sectorul 1, unde Clotilde Armand, care era la egalitate cu pesedistul Daniel Tudorache, brusc câștigă o mie de voturi după ce sesizează poliția și urmează anchete în care se verifică procesele verbale din secții.

Tot auzim de 30 de ani că oamenii asta vor, că votează comuniști, fosile politice, hoți, persoane decedate, persoane care sunt în închisoare. Dar dacă nu votează așa? Dacă doar voturile se numără așa?

Pentru că găsim nereguli astăzi, când e destul de dificil de furat ca urmare a sistemului un pic mai perfecționat. Oare cum o fi fost până acum 5-10 ani, când totul se făcea la mână?

Înainte de a explica procesul din spatele votării trebuie să spun că nu știm, deocamdată, de astfel de nereguli la Botoșani, ca să nu mai inflamăm suplimentar spiritele.

După ce se încheie votul, se procedează în felul următor:

– președintele de secție numără voturile;

– se împart pe partide, candidați, voturi nule etc;

– se întocmește procesul verbal final, se face câte o copie pentru fiecare reprezentant al unui partid și se semnează de fiecare membru din secție;

– procesele verbale sunt scanate automat și introduse în aplicația AEP;

– sunt prelucrate individual de statistică, pentru a avea o cheie dublă de control;

În teorie, se poate fura doar cu complicitatea tuturor celor din secție, ori din nepăsare sau indolență. Dar românul e inventiv.

În primul rând, Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) nu este o mare prietenă a digitalizării. Softul pentru alegeri e făcut de Sebastian Ghiță, prietenul pesediștilor, care a făcut toate softurile „performante” cu care lucrează instituțiile publice. Și ăsta e la fel de bun, se blochează, chiar la Botoșani s-a întâmplat asta, și are tot felul de hibe.

Apoi, numărarea voturilor se face cu o metodă greoaie, învechită și gândită pentru secolul XIX. În teorie, președintele ia fiecare buletin, îl așează în fața camerei tabletei pentru a fi înregistrat video, apoi îl pune pe căprării. Dacă se procedează astfel, durează până dimineață, așa că la o mulțime de secții toată lumea e cu mâna prin buletine și face ce poate să termine mai repede.

Procesele verbale și semnarea lor iarăși e o activitate cronofagă. Dacă sunt, de exemplu, 13 reprezentanți de partide într-o secție, toată lumea trebuie să semneze procesul verbal principal și copiile. Fiind patru buletine, înseamnă 13×4 copii plus procesul verbal original. Asta înseamnă 53 de procese verbale de semnat, în miezul nopții, după o zi de muncă începută la șase dimineața. Aproape nimeni nu mai e atent la ce și cum semnează, plus ce se întâmplă în secție în timp ce ei semnează. De aici și înțelegerile din secție de a se semna procesele verbale în alb de membrii secției de vot „ca să nu mai pierdem timp”. Practica este aproape generalizată, doar unii membri USR și PNL au refuzat să semneze, ceilalți au fost de acord fără probleme. Iar un proces verbal gata semnat e mai ușor de completat cu cine știe ce.

De ce nu se face un singur proces verbal, iar membrii din secția de vot îl fotografiază cu telefonul, că suntem în 2020, mă depășește. Există probabil o motivație de conțopist că pozele pot fi modificate sau cine știe ce altă tâmpenie, dar originalul merge la biroul electoral și se poate verifica.

Am văzut că mai apar probleme și cu acel cod QR de pe buletin, necesar pentru scanare, cică se poate decupa și pune altul deasupra, o fi și asta o metodă, dar nu cred că ține la o verificare atentă.

Nepăsarea sau indolența e un factor favorizant al fraudei electorale. Avem formațiuni gen Partidul Păcii și al Progresului General, ce apar doar la alegeri. Nu au reprezentanți în toate secțiile de votare. Cei la care apelează nu au nimic în comun cu procesul electoral, îi interesează doar cei 750 de lei primiți pentru o zi de muncă. Din care, de cele multe ori, trebuie să dea dijmă șefulețului de partid care i-a pus. Așa că nu prea fac scandal, dacă văd vreo neregulă.

Trebuie să admitem că de vreo cinci ani încoace e mult mai dificil de furat, asta e bine. Dar când a fost mai simplu, s-a furat cât s-a putut.

De aia a și rămas atâta timp sistemul electoral ca pe vremea lui Cuza, ca să iasă cine trebuie.

Însă dacă o poză cu telefonul la procesul verbal e greu de făcut, nu știu dacă mai are rost să povestim de automate de vot, unde se poate vota imediat și nu mai există nici secții de votare, nici comisii, se și economisesc vreo 250 de milioane de euro la fiecare tur de alegeri. Sau de un sistem pe telefon, cu soft care recunoaște cartea de identitate și asemănarea cu poza sau un video făcut la acel telefon, după care se poate vota electronic. Cei care au card Revolut știu despre ce vorbesc.

Probabil cei care organizează alegerile ar râde de s-ar prăpădi când ar auzi de metodele astea noi și ar spune că povestim un film science-fiction. De ce? Pentru că trebuie să rămână în continuare așa cum s-a stabilit încă de la Stalin încoace: nu contează cine votează, contează cine numără voturile.

+15 -0
se încarcă...