Principala caracteristică a alegerilor locale a fost că ne-a amintit, PSD nu a murit. Este grav bolnav, dar boala poate fi foarte lungă.
Nu știm încă limpede cum se va termina în municipiu unde e balotaj, dar e foarte limpede cum stau lucrurile în județ, unde marele câștigător este PSD.
Noul președinte al Consiliului Județean, Doina Federovici, a plecat în cursă cu un handicap enorm. În primul rând e femeie, iar românii sunt misogini, nu are rost să ne ascundem după deget. Apoi i-a propus personal pentru președinte al țării pe Liviu Dragnea, apoi pe Viorica Dăncilă. A fost membru în comisia Iordache, care a nenorocit legile justiției și a promis ani la rând drumul Botoșani-Târgu Frumos, printre altele. Mai și venea după un mandat al PSD la conducerea CJ absolut dezastruos, sub oblăduirea lui Costică Macaleți.
Dar a reușit, în final, o victorie remarcabilă, a tras după ea și partidul și alți candidați la primării, inclusiv Cosmin Andrei, la Botoșani.
Au fost și stângăciile inerente în campanie, gen „pachetul Firea”. Și un pesedist fanatic când aude de un pachet numit Firea s-ar gândi la ser antiviperin, nu la îngrijiri medicale. Contra-selecția asta de cadre din PSD își vede efectele. A mai beneficiat candidatul PSD și de tunul electoral cu mărirea pensiilor cu 40%, pe ultima sută de metri a campaniei, dar dincolo de asta, a umblat, a vorbit cu oameni, s-a pupat cu copii, a îngenunchiat în fața bătrânilor, s-a pozat cu copaci, cu pereți, cu drumuri cu asfalt, cu snopi de grâu și a promis și luna de pe cer, deși la ce probleme uriașe are CJ va fi greu în anii următori.
De partea cealaltă, contracandidatul liberal Costel Șoptică a făcut un soi de non-combat, în opinia mea. Poate e doar o impresie, dar e a mea. Cele de mai sus îi ofereau lui Șoptică destulă muniție să radă orice candidat PSD. Partid care a avut guvern, majoritate în CJ, tot ce a vrut. Iar instituția respectivă nu a reușit să facă la timp aproape nicio licitație, mandatul de la CJ se termină cu datorii de 16,5 milioane lei în urma unor procese pierdute, sume ce nu prea mai lasă loc de dezvoltare, principala grijă au fost salariile uriașe, în rest un dezinteres cras, doar în ultimul an s-au asfaltat niște drumuri județene de către vicele Dorin Birta, tot la intervenția Doinei Federovici.
Nu am auzit nimic din toate astea, spuse aplicat – cu date, cifre, termene, performanțe – de liberali sau de șeful lor, candidatul Costel Șoptică. În schimb am văzut că taberele din PNL nu au dispărut, lucrurile tot așa funcționează, liberalii se au la cuțite cu foștii pedeliști și vor să își demonstreze unii altora lucruri.
Concluzia e, așa cum se spune în fotbal, că Doina Federovici și-a dorit mai mult victoria. Șeful liberalilor, Șoptică, a postat un mesaj jenant pe internet în care zice, în mare, că așa a fost să fie, că nu a venit încă vremea, că peste patru ani. Cam tot ca la fotbal, unde se joacă meciuri tur-retur. Diferența e că la fotbal, între cele două tururi, spectatorii își văd de viața lor, nu suferă.
Nu a menționat nimic liderul liberal de deviza sa din campanie, ceva cu asumare și responsabilitate, probabil e uitată, se întoarce la acel dolce far niente din parlament.
Cum am tot spus, nu îi compătimesc absolut deloc pe liberali. Au pierdut județe, au pierdut primari, doar din vina lor. Imaginați-vă că alegerile erau organizate în două tururi, că durau două zile, că e pandemie (dacă s-a putut la brânza aia de referendum pentru familie, se putea și acum), iar data alegerilor era stabilită cu o săptămână mai devreme, să poată vota și studenții („problema e că au ieșit tinerii la vot”, spunea liderul pesedist Ciolacu, care ar vrea drept de vot numai pentru pensionari, probabil). Cum ar fi fost rezultatele în condițiile de mai sus, oare?
Dar nu, liberalii au intrat în dansul ăsta cu pesediștii ca să înlăture USR-PLUS. Așa că acum plătesc.
Care USR-PLUS, al treilea competitor, face treabă destul de bună și singur pentru a ajunge nesemnificativ, cel puțin la Botoșani. Și ei spun că au câștigat, pentru că au plecat de la zero. Așa o fi, în fond depinde cât de sus poți ridica privirea.
E drept, e mai greu la Botoșani, dar inițial era vorba de atras oameni valoroși, care să schimbe modul de a face politică. Ușurel, asta s-a schimbat, un grup de persoane de prin USR tot spun că ei sunt de la început în partid la Botoșani, deci ceilalți trebuie să înghită. Adică trebuie să faci un stagiu la partid, după aia să zici ceva. Păi, partide din astea mai sunt, unde pornești ca șofer sau paznic, apoi te pălește politica și după ceva ani ajungi ministru. Nu mai e nevoie de încă unul.
Al doilea aspect e cel al nesfârșitelor certuri. Așa cum liberalii se ceartă cu pedeliștii, la fel se ceartă useriștii cu cei de la PLUS. Sau mai degrabă ăia de la USR ceartă și cei de la PLUS plâng. Și în ziua alegerilor aveau niște meciuri de rezolvat, ceea ce e absolut jenant. Așa că pentru alternativă de votat la alegeri în Botoșani mai e de așteptat.
Tot am fost obișnuiți să spunem că schimbarea durează. Oare? Acum vreo zece ani, la Cluj era primar celebrul Ghiță Funar. Și singura activitate a primăriei era că vopsea băncile în tricolor. Nu ar trebui să uităm asta.
