Două legi necesare – Virgil COSMA, jurnalist

0

La începutul acestei săptămâni au trecut de Parlament două legi care, dacă vor fi aplicate corect și la timp, vor avea un mare impact social. Prima este legea privind confiscarea extinsă a averilor obținute ilicit, adoptată cu unanimitate de voturi. Astfel, dacă o persoană este condamnată la minim patru ani de închisoare și nu își poate justifica averea, instanța poate decide confiscarea. A doua este un act normativ care prevede că urmărirea penală poate fi declanşată din oficiu în cazurile de violenţă domestică, iar împăcarea părţilor nu mai înlătură răspunderea penală.

În ce privește prima dintre cele două legi, să nu credeți că ne-a lovit amocul corectitudinii. Singurul motiv pentru care a fost adoptată a fost că avem o Directivă UE în acest sens și, mai grav, avem infringement pe acestă temă. În plus, se apropie și campania electorală. Proiectul stă în Parlament de patru ani, timp în care foarte mulţi infractori şi-au pus averile la adăpost. Pentru ca legea să poată fi pusă cu adevărat în practică mai este nevoie de adoptarea și a altor acte normative conexe și de schimbarea codurilor de procedură. Nu se va schimba nimic peste noapte, astfel că această lege, mult așteptată de către publicul larg, mai are destul până să devină aplicabilă. Ea rămâne, deocamdată, doar un bun text de propagandă electorală.

Potrivit proiectului, vor putea fi confiscate bunurile provenite din activităţi infracţionale ale unei persoane condamnate la mai mult de patru ani închisoare, dacă bunurile au fost dobândite într-o perioadă de cinci ani înainte şi, dacă este cazul, după momentul săvârşirii infracţiunii. Confiscarea extinsă va putea fi dispusă şi asupra bunurilor transferate către terţi, dacă aceştia au ştiut sau ar fi trebuit să ştie că scopul transferului a fost evitarea confiscării.

Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind îngheţarea şi confiscarea instrumentelor şi produselor infracţionale săvârşite în Uniunea Europeană trebuia transpusă integral în legislaţia românească până în octombrie 2015. Acest lucru nu s-a întâmplat, iar Comisia Europeană a declanşat procedura de infringement împotriva României, ceea ce însemna că ţara noastră trebuia să plătească amenzi de 115.000 euro pentru fiecare zi de întârziere. Așadar, acesta este marele secret al adoptării legii pe repede înainte, alături de iminenta campanie electorală, și nicidecum vreo dorință de dreptate a aleșilor.

Pe de altă parte, dacă încerc să-mi imaginez cum va fi aplicată această lege parcă văd de pe acum cât de greoaie va fi identificarea bunurilor ascunse pe la neamuri și amante, cum vor declara toți acești apropiați ai infractorilor că habar nu au avut de proveniența lor ilicită și cum proverbiala lentoare judiciară românească va duce procesele până la prescrierea faptelor. Ca să nu mai pomenesc de nenumăratele erori de procedură, comise de multe ori cu intenție în unele instanțe binevoitoare cu inculpatul, tocmai ca avocații lui să poată obține amânări până la calendele grecești. Cu toate acestea, chiar și făcută de frica amenzilor Europei, legea este un pas înainte, iar eventualele ei erori de concepție și aplicare vor putea să fie corectate din mers.

În ceea privește cea de a doua lege la care am făcut referire, ea prevede că împăcarea nu exclude răspunderea penală în cazul faptelor de violență domestică. Până astăzi, dacă victima își retrăgea plângerea, agresorul era mai alb ca nufărul. Și proiectul acestui act normativ a stat doi ani și jumătate în Parlament, timp în care au fost adoptate zeci, poate chiar sute, de alte acte de care țara nu ducea lipsă. De acum înainte, măcar teoretic, orice palmă se plătește chiar și cu împăcare. Urmare a adoptării acestui act normativ, este de așteptat să dispară presiunile, amenințările și șantajele pe care cel mai adesea agresorii le făceau asupra victimelor, încercând să le determine să-și retragă plângerile.

Rămâne de văzut câte dintre victime vor mai avea curajul să reclame agresiunea, fiind lesne de intuit că eventuala amendă penală ar urma să fie plătită tot din bugetul familiei. Dar ce se va întâmpla în familiile monoparentale, în care presupusul agresor este și unic întreținător al familiei, respectiv al copiilor, căci și despre ei este vorba. Cele două inițiatoare și susținătoare ale legii, foste USR, demisionate din partid, au obținut obținut teoretic o mare victorie, gândindu-se exclusiv la femeile agesate de soți. Dar implicațiile sunt cu mult mai mari și bine ar fi fost ca legiuitorul să ia în calcul toate situațiile posibile, astfel încât legea să devină aplicabilă și practic.
Una peste alta, cu necesarele corecturi de pe parcursul aplicării, cred că vedem în sfârșit două legi bune, care ar putea să mai îndrepte câte ceva din nenumăratele nedreptăți din societatea românească actuală.

+8 -0
se încarcă...