Tot ăștia? -Dumitru MONACU, scriitor

0

Dacă am întreba – vorba lui Cabral – o sută de botoșăneni ce părere au despre meclele photoshopate ce ne zâmbesc tâmp de pe afișele electorale, șaizeci la sută s-ar minuna, treizeci la sută ar folosi noțiuni specifice din manualele de sexologie, iar zece la sută s-ar încurca în recitarea „poeziei” de partid care le fusese dictată și încredințată cu recomandarea-ordin „Învățați poezia pe de rost!” ca în Citirea de clasa a treia.

Să-i luăm pe rând.

Din prima categorie fac parte oamenii cu bun simț, educați și scârbiți de pseudovodevilul (vodevilul are finalul fericit!) pe care saltimbancii noștri îl joacă de ani de zile. Fiecare dintre acești oameni onești, privind la Doinița, Huncuța, Țurcănița, Costel1, Costel2, Trufian, Marius, Cristi1 sau Cristi2 (cel pașaportat la Botoșani pentru a culege mere pădurețe că cele verzi, pemepiste, nu prea cresc din cauza celor roșii!) ar exclama fără să respire: „Iarăși? Tot ăștia? Dar ăștia au mai fost în Parlament…”

Da, au mai fost! Drept urmare a prezenței lor acolo ne-am ales cu pensii speciale (bașca o lege a pensiilor total inechitabilă!), cu menținerea îndârjită a imunității parlamentare ce sfidează bunul simț. În mod normal, doar declarațiile politice ar trebui să se supună acestui privilegiu. Apoi, cu modalitatea de alegere a primarilor și președinților de CJ într-un singur tur, în avantajul evident al partidelor mari. Dar, ca la reclame, asta nu e tot! Ne-am ales și cu acceptarea tacită a migrației politice, că deh!, dacă vor avea nevoie și ei cândva de „binefacerile” acestei … cutume? Ne-am ales și cu neaplicarea în practică a voinței poporului în ceea ce privește numărul de parlamentari. Și din nou, asta nu e tot! Majorările uriașe de salarii și indemnizații atât pentru ei cât și pentru aleșii locali tot „opera” foștilor parlamentari este. Iar lista „realizărilor” lor ar putea continua mult și bine. Inclusiv răsștiutele chixuri de pe plan local care au făcut ca județul nostru să bată pasul pe loc ani și ani de zile.

Din aceste motive, oamenii de bun simț doar se miră și dau a lehamite din mână atunci când realizează tupeul, perfidia și nesimțirea foștilor parlamentari de a le cere din nou votul. Mai ales că, despre gogomăniile specificate mai sus nu a croncănit niciodată, niciun guguștiuc de-al nostru scurs de pe Sitna pe Dâmbovița! Din spirit civic, mulți dintre acești cetățeni vor merge la vot, iar acolo, singuri în cabină, își vor zbate creierele pentru a alege iscusitul dintre nătărăi, cucernicul dintre pungași și destoinicul dintre dugliși.

Din a doua categorie fac parte oameni cu un limbaj foarte colorat, și nu neapărat în roșu, galben sau altă culoare partinică! Concluzia lor s-ar reduce la un șirag de alipiri și întrepătrunderi ale anumitor părți anatomice, ieșirile lor butucănoase peticindu-le, măcar pe moment, mult râvnitul orgasm cetățenesc. Radicalismul acestor oameni se traduce de cele mai multe ori prin absența de la scrutin.

Unde, dacă s-ar duce, ar „colora” buletinul de vot cu vorbe și imagini demne de Kama Sutra!

A treia categorie este, la rândul ei, formată din două entități: prima este formată din membrii și susținătorii pomeniților photoshopați întru efemeritate: soți, soții, amanți, amante, rude, prieteni cărora li s-a rezervat un os – mai mare sau mai mic! – prin administrația publică locală sau centrală, pe la agenții, oficii, consilii de administrație, regii sau societăți de stat. Toți aceștia, în afară de „recitarea” pomenită mai sus, vor vota cu toate cele patru membre partidul care i-au scos din foame și le-a dat un rost nesperat pe pământ. Aceștia, în secunda doi după ce ies din cabină, postează, pe toate rețelele de socializare, magica poză doveditoare a modului în care au votat. Pentru ca ei, aleșii, să știe că au pe cine se baza și că în caz de o oportunitate financiară (șpagă sau sifonare!) nu vor rămâne, nici unii, nici alții, cu portofelele, conturile sau cardurile goale. Că vremea frigiderului plin deja e istorie antică! Alimente, băuturi și țigări fine? Aș! Povești pentru adormit bunicii! Cu o roată de cașcaval, azi nu reușești nici măcar să clintești clanța de la ușa alesului!

A doua entitate din această categorie este formată din nenorociții vremii care, contra unui bănuț, al unui matraflox sau a unui litru de ulei, pun ștampila unde le spune primarul atunci când împarte darurile otrăvite.

Cam asta ar fi radiografia neretușată a părerilor despre candidații botoșăneni. Și pentru că suntem în plină campanie electorală, sloganul a nouăzeci de botoșăneni din cei o sută care ar fi întrebați, ar suna cu siguranță așa: „TOT ĂȘTIA?”

Deja ai votat!
se încarcă...