Alegerile fără emoții nu au succes la români. Când nu este dușmanul, cineva pe care să îl urâm, nu mai are farmec. Resorturile intime care au dus la rezultatele de la urne sunt complicate, nu cred că pot fi reduse ușor la câteva motivații externe.
Dar faptele rămân. În primul rând, prezența la vot. La nivel național a fost aproape 32%, mai mică la Botoșani, ca de obicei. La parlamentarele din 2016, prezența a fost de aproape 40%. La parlamentarele din 2012 cam 42%. Diferența de opt procente dintre 2016 și 2020 nu cred că ar fi schimbat raportul de forțe și e dată probabil mai mult de migrația masivă din ultimii ani glorioși decât de absenteism. Plus că, așa se întâmplă la parlamentare la noi, brusc, nimeni nu mai merită votat, că toți sunt la fel.
PSD rămâne cel mai puternic partid din România, deși a pierdut enorm de multe voturi, iar asta spune multe despre viața politică de la noi. Și în țară, și la Botoșani a pierdut considerabil. În județ, pesediștii aveau 62% din voturi în 2016, acum au 43%. Ce este de remarcat la PSD este că e trans-generațional. Nu au votat doar pensionarii pentru ei, ci toate categoriile de vârstă, ba chiar seniorii au avut o prezență redusă la vot. E pe undeva normal, într-un județ de bugetari, unde PSD a câștigat primăriile mari, consiliul județean și a promis că nu va face reduceri de personal în sectorul bugetar.
Liberalii și-au conservat la Botoșani rezultatul din 2016, la virgulă chiar, au 20% din voturi. Era de așteptat, după proiecția de la locale și după gafele de la guvernare. Vor judeca liberalii dacă e un insucces sau nu, dar ceva ar trebui să se întâmple acolo, scuzele că botoșănenii votează PSD nu le mai cred nici membrii PNL.
La USR e simplu, voturile primite la Botoșani sunt destinate redistribuirii, nu candidaților din Botoșani. Certurile eterne din alianță, la nivel central, dar și la nivel local, i-au făcut să piardă din vedere chestiile cu adevărat importante.
Și ajungem la AUR, surpriza alegerilor. Nu o să spun că știam, nici pe departe. Bănuiam că vor fi prin preajma pragului, dar nu că vor primi 15% în Botoșani. De unde vin voturile? Cele mai multe de la PSD, probabil. Un curent naționalist sau populist a existat tot timpul, trebuia să îl preia cineva. A fost partidul adus de valul pandemiei în parlament. Anti-mască, anti-vaccin, conspirații 5G, cipuri, Bill Gates și Soros, pandemia nu există. Ăsta a fost programul. Iar toate astea nu puteau rămâne fără rezultat într-o țară în care 41% din populație crede că nu există coronavirus sau, dacă există, e foarte puțin periculos. Dacă mai adăugăm la asta că principalul candidat AUR de la Botoșani, Dorinel Cosma, a aflat că are Covid-19, deja devine amuzant.
Așadar, liberalii au vrut să rămână la guvernare. Așa va fi. PSD știa că va fi în opoziție, că e dificil de guvernat în pandemie. Astea au fost obiectivele celor două partide mari, pentru care au luptat cot la cot, cu scopul de a atenua discursul USR PLUS despre o țară fără hoție.
Armonia ar fi rămas perfectă în acest duet, dar a apărut o complicație. Suma uriașă oferită de UE pentru România, care a aruncat în aer alianțele, tacite sau nu. Acum, pentru PNL e târziu să reducă PSD la tăcere, au avut multe oportunități. Imaginați-vă doar alegerile locale în două tururi. Plus multe altele, pe care PNL s-a făcut că nu poate să le facă, deoarece au considerat USR ca fiind dușmanul principal. O socoteală greșită, una dintre multele pentru care premierul Orban a fost forțat să își dea demisia.
De altfel, dacă ar fi întrebați la secret, mulți lideri liberali ar prefera, probabil, o alianță cu PSD, decât cu USRLUS. Sunt mai apropiați natural, nu vă luați după discursurile oficiale.
De aia eu cred că alianța PNL, USR PLUS, UDMR, plus PMP, care gâfâie pe la 5% nu va funcționa. Alianțele cu mai mult de două partide au avut probleme, amintiți-vă de Convenția Democrată și guvernarea dezastruoasă de atunci. Iar USR PLUS e un partener dificil, deja cere ministere importante, plus că au scandal și în partid, unii vor demisia lui Barna, chiar dacă nu au pe cine pune în loc.
Iar PSD se va duce în parlament să facă opoziție la rupere, așteptând momentul propice pentru o moțiune de cenzură, ca să intre la guvernare, că e păcat de banii de la UE. Și cum traseismul e ceva absolut natural în Parlamentul României, oare ce se va întâmpla dacă – vorba cuiva – pesediștii care au ajuns parlamentari pe listele PNL se hotărăsc să se întoarcă la mama și la tata?
