Ce-ar fi fost dacă ar fi fost… – Dumitru MONACU, scriitor

0

Când pe scena politică botoșăneană a apărut USR-ul, prima dată m-am gândit la divinitate. „Dumnezeu nu ne lasă!” – mi-am zis eu, mai infantil decât sloganurile pregimnaziale ale Doiniței și comunicatele sterile și useliste ale lui Costel. În sfârșit, răsare soarele și pe străduța noastră strâmtă și necârpită decât din patru în patru ani! Primul gând a fost că trebuie musai să ies și eu din somnul letargico-politic și să dau o mână de ajutor, așa, după modesta mea experiență, tinerilor care încropiseră filiala din Botoșani. Niște tineri inimoși și idealiști care începuseră să facă – mai mult în mediul online, cei drept! – o opoziție necesară și cerebrală la elucubrațiile și devierile panglicarului teleormănean, cel al cărui chip pesediștii din linia întâi și l-ar fi imprimat până și pe șervețelele din sufragerie. Că Livucu, sigur avea desenate portretele susținătorilor. Ce-i drept, nu pe șervețele ci pe hârtia igienică! Din 2016 și până aproape de sfârșitul anului 2019, singurul pol de rezistență și opoziție politică din Botoșani nu a fost nici PNL-ul nici PMP-ul și nici nimeni altcineva decât USR-ul care, prin pana (de fapt, tastatura!) fostului jurnalist Ady Hobjilă, ciupea încet dar sigur din monolitul pesedist. Monolit care, asemeni Madrigalului, cânta și lăuda pe multe-multe voci, Conducătorul flaușat de ziceai că ne-am întors cu trei decenii în urmă. În acest context de tristă amintire, ei, cei de la USR erau singurii care țineau aprinsă făclia democrației, făclie amenințată cu stingerea de „compresoarele” lui Liviu. De-abia după un an sau doi de hărțuire permanentă (în sensul bun, evident!), au început să apară oarece dizidenți prin PSD și oarece curaj în PNL insuflat de altfel de (poate) singurul neuselist din tabăra galbenilor, Ludovic Orban.

După alegerile europarlamentare însă, ceva s-a schimbat. Și nu în bine! În loc să fi avut loc discuții serioase și pragmatice între ei și PNL în vederea exmatriculării repetenților politici din PSD, furați poate de valul ce părea că-i poartă spre o guvernare en-fanfare, cele două formațiuni au început să se scuipe și să se sfădească de parcă însuși Scaraoțchi și-ar fi băgat coada între ei. Faptul că nu au ajuns la o înțelegere s-a datorat în primul rând lipsei de tact, înțelepciune și negociere politică ale ambilor lideri. Că dacă reușeau asta, Cosmin se ocupa acum de vechea și bănoasa lui afacere iar Doiniței îi mai rămânea doar varianta parlamentară. Sau meseria de bază. Dacă în cazul blocării negocierilor culpa a fost comună, în cazul alcătuirii listelor pentru CJ și CL, eroarea a fost acasă la ea în stafful userist. Pentru că să ai tu pasărea care face ouă de aur în mână și să o schimbi cu un nagâț doar pentru că acesta își are cuibul lângă șandramaua ta, asta da, gogomănie. Nedesemnarea lui Gelu Graur pe poziția întâi la CL a fost o greșeală impardonabilă pentru că această hotârâre „statutară” a văduvit partidul de cel puțin vreo doi consilieri. Nu știu dacă în CJ liberalii și useriștii ar fi format majoritatea dar, dacă ar fi acționat ca aliați, ar fi avut o majoritate confortabilă în CL iar Flutur ar fi bifat al patrulea mandat. Pentru că, e adevărat, Gelu Graur nu ar fi acumulat voturile necesare funcției de primar. Ar fi putut să fie însă, viitorul primar, ceea ce n-ar fi fost deloc rău pentru urbe ținând cont de profilul uman, moral și politic al fostului polițist.

Zicala că „unde nu-i cap, vai de picioare” se transformă din păcate într-o alta, „unde nu-i cap, vai de … popoare!” Și asta, pentru că timp de patru ani de-acum încolo, în municipiul și județul Botoșani va trebui să defilăm tot cu acei oameni care l-au susținut necondiționat și orbește pe Dragnea și care, timp de atâția ani, în afară de vorbe, comunicate și minciuni, nimic altceva nu ne-au servit.

Iată așadar ce pot trage după ele prostia, lipsa de maturitate politică, lipsa de viziune, spiritul de gașcă, ambițiile personale sau visele de preamărire: stagnare și multă prostie ridicată la putere! Unii susțin că dihonia dintre cele două grupări ar fi fost alimentată și din niște sfere … acoperite sau neacoperite dar din moment ce nu sunt dovezi în acest sens, nu pot fi luate în calcul toate fobiile nației.

Faptul că omul deștept învață din prostiile altora, cel normal din prostia lui iar cei defavorițați intelectual (ca să folosesc un eufemism la modă în SUA!) nici din gogomăniile lor, ar trebui să fie luat mult mai în serios de către decidenții politici. Și nu numai de către ei…

Deja ai votat!
se încarcă...