După o perioadă de suspans ce amintește de o telenovelă de prost gust, s-a anunțat oficial că partidul lui Băsescu n-a reușit să atingă pragul electoral. Chiar cei de la BEC au prelungit suspansul menit să alimenteze tot felul de teorii conspiraționiste, suspendând orice comunicare mai bine de o zi. Motivația oficială n-a prea ținut și mulți dintre cei care câștigă o pâine dându-și cu părerea pe marginea vieții politice au început să acuze diverse mânării. Nici cei de la PMP nu au stat cu mâinile în sân și după ce au fost anunțate rezultatele oficiale au început cu acuzele și cererile de renumărare a voturilor. Cică sunt județe în care Mișcarea Populară nu a obținut niciun vot. Cam greu de crezut o asemenea situație, în condițiile în care PMP a avut reprezentanți în secțiile de votare. Susții, nu susții, votezi partidul care te-a făcut reprezentant în speranța că la viitoarele alegeri o să se bazeze iar pe tine. Prin urmare, e dificil de acceptat că într-un județ ca Maramureș partidul lui Băsescu nu a obținut nici măcar un vot, chiar și pe fondul unei prezențe extrem de scăzute.
Să fie vorba de mânării și calcule politice? Trebuie luată în calcul și această posibilitate, deși e demn de remarcat că, după ce au fost anunțate rezultatele mai mult sau mai puțin oficiale, cei de la PSD au anunțat victoria fără acuze la Servicii, Soros și oculta mondială. Gata, i-au lăsat în pace. Ce putem înțelege de aici? Că ăia care doresc răul României s-au convins că ies mai ieftin dacă-i nu-i mai sufocă pe social-democrați?
Deocamdată PMP-ul fostului președinte e silit să facă opoziție extraparlamentară și asta nu e neapărat ceva rău. Traian Băsescu este un partener politic dificil (cam mult spus partener), care-și urmărește doar propriul interes și e dispus la orice manevră pentru a-și atinge scopurile personale. Practic, nu a pierdut nicio ocazie să demonstreze asta. Și, până la urmă, a fost taxat de electorat. Să ne amintim cum în urmă cu vreo șase ani Băsescu s-a pozat în tricouri cu sigla PMP în plină campanie pentru europarlamentare. Întrebat de ce anume a făcut gestul respectiv Băsescu a răspuns că, în calitate de președinte, are dreptul să se îmbrace cum vrea, ce dacă legea are ceva de spus în privința asta? Dacă ținem cont de precedente, gafa comisă duminică, imediat după ieșirea de la vot, nu prea mai e gafă. Băsescu a pronunțat cu bună știință numele partidului cu care a votat în speranța că va aduna voturi chiar și în ultimul ceas.
Și dacă ar fi numai atât… În dispreț total față de români, Băsescu și-a pus odrasla pe listă. Nu e prima dată. În 2009 mezina familiei Băsescu a ajuns europarlamentar obținând un scor cu care PDL-ul de atunci ar fi putut trimite doi (sau chiar trei) reprezentanți în legislativul european. N-a fost să fie, astfel că ne-am trezit reprezentați de EBA. Nu a făcut mai mult sau mai rău decât alții, însă disprețul lui Băsescu față de lege și morală a fost cam greu de ignorat. De asemenea, nici impunerea unor apropiați de Băsescu sau de Udrea pe listă în județe în care aceștia nu au călcat niciodată nu i-a fost de mare ajutor. S-a întâmplat și la Botoșani. Nu prea poți pretinde implicare totală de la filialele locale cât timp trepădușii acestora nu au nimic de câștigat.
Întrebat dacă rezultatele la aceste alegeri reprezintă capăt de drum pentru el, Băsescu n-a ratat ocazia de a fi grobian. Și dacă pierde PMP (încă mai existau șanse teoretice la ora respectivă) ce vreți să fac? Să mă spânzur? O să-mi duc până la capăt mandatul de europarlamentar… Mandatul, asta e singura grijă și consolare. De ce să-și facă griji? Țapul ispășitor ce răspunde la numele de Eugen Tomac și-a făcut datoria asumându-și toată vina pentru dezastrul pemepist. Și-a pus cenușă în cap și a demisionat. Aparent, subiect încheiat.
PMP forțează intrarea în Parlament, depune contestații și amenință. Cică se vrea un factor de echilibru. Din păcate, un PMP parlamentar n-ar fi decât un instrument docil în mâna lui Băsescu, care ar negocia alianțe și voturi doar prin prisma interesului personal, așa cum a făcut-o atunci când a candidat fără șansă la Primăria Capitalei. Sprijin fățiș pentru Gabriela Firea. Băsescu a mai declanșat o criză în trecut, atunci când a căzut Guvernul Ciorbea. Chiar dacă se pretinde lup de mare, își păstrează năravul. Ar profita de structura actuală a Legislativului și ar negocia la sânge ministere și foloase. Am încercat să mi-o imaginez pe EBA la Educație și m-a cam strâns în spate. O variantă plauzibilă în condițiile în care mărul discordiei – aluzie cât se poate de străvezie la singla PMP – ar ajunge acolo unde îl vrea Băsescu. Uneori și politicienii au vise care nu se împlinesc.
