Săptămâna care la finalul ei ne-a adus în memorie Ziua Unirii, iar pe micile ecrane ne-a deșărtat grave deviații comportamentale a două personaje sau, mai corect spus, două hahalere, (Șoșoaca și pensionarul militar, la Iași) a fost marcată de niște manifestații de protest organizate de către sindicatele din poliția și armata locală. Lăsând la o parte faptul că, atunci când aud de lideri de sindicat din ăștia, vehemenți și inflexibili, gândul mă duce la panglicari care, sub stindardul luptei pentru dreptate și echitate, nu fac altceva decât să-și atingă scopurile personale, ultimul și cel mai edificator exemplu fiind pesedistul Coarnă, care a lătrat ani de zile la posturile TV aservite PSD până când, în sfârșit, a fost recompensat cu un mandat de deputat. Și ca el, au mai fost și sunt zeci dacă nu sute. Pesediști vopsiți în pene de sindicaliști care „dă-i si luptă” pentru binele breslei lor.
Ceea ce mă miră la acești vajnici luptători nu este scopul acțiunii lor. Se știe foarte clar că sunt anomalii mari și în formulele de calcul ale cadrelor militare sau polițienești. Diferențe absurde de mii de lei între pensiile unor oameni care, cu aceeași pregătire și aceeași vechime, dăinuie de ani buni în sistemul militar. Mă miră calea pe care au găsit să apuce pentru rezolvarea problemelor care îi frământă. După cum bine se știe, calculul pensiilor din sistem se face … în sistem. Carevasăzică, anomaliile sunt detectabile, vizibile și scoase în evidență, în interiorul celor două ministere: al Apărării și de Interne. De ce onor sindicaliștii nu s-au apucat să-i tragă prima dată de mânecă pe șefii lor, pe secretarii de stat, pe miniștri? Iar aceștia, cu jalbele subalternilor în proțap să mitralieze Guvernul, Parlamentul sau Președinția cu memorii justificative care să aibă ca finalitate o echitate și o egalitate în ceea ce privește calculul pensiilor. Oricât de bine intenționat și oricât de aplecat asupra acestei problematici ar fi prefectul Dan Nechifor, rezolvarea în niciun caz nu se găsește la etajul I al Prefecturii Botoșani.
Rolul unui sindicat este acela de a bloca deviațiile și abuzurile patronatului și nu pe cele ale Guvernului. Pentru situația în care se impune și tragerea de mânecă a Guvernului, se unesc Confederații Sindicale, Blocuri, ONG-uri sau alte asemenea forme de asociere care, împreună, evident au mult mai multe șanse de reușită în a-și atinge obiectivele. Dar așa? Ce-i asta?
Se proțăpesc douăzeci de indivizi în Piața Revoluției, cam toți simpatizanți PSD, deși nu recunosc nici dacă-i picuri cu lumânarea și protestează ei acolo de mama focului, încercând să se facă obligatoriu văzuți de liderii de partid pe care, în taină îi slujesc!
Nu, fraților, nu asta e calea normală! Forțați-vă șefii în fața cărora stați smirnă să întocmească dosare peste dosare cu tot ce este aiurea în sistemul vostru de pensii, urmăriți în permanență circuitul acestor documente și, cu siguranță, la un moment dat ceva se va întâmpla.
Lăsați sloganurile de doi lei „Fără politică”, nu mai cheltuiți cotizațiile membrilor pe pancarte inutile, și nu mai ieșiți în fața Prefecturii precum păduchele în frunte. Duceți lupta pe cale numai și numai instituțională și în momentul în care vă veți epuiza căile de luptă sindicală și nu veți găsi înțelegere, atunci adunarea și fuguța in corpore la București pentru un protest adevărat, cu cap și coadă. Altul va fi efectul unei adunări de câteva mii de protestatari decât plutonul rebegit din Piața Revoluției. Prefectul Nechifor, repet, în afară de a transmite o hârtie la Guvern cu situația creată, nu poate face nimic altceva. Or, mult mai de impact ar fi jalba, sau mă rog, hârtia transmisă de către șefii voștri.
Repet, căruța pensiilor este clar scăpată la vale în România. Și cele militare și cele civile sunt hăcuite sau umflate funcție de o lege sau alta. Incompetența politicienilor în acest domeniu, dăinuie de zeci de ani. Pe la șefia ministerului s-a perindat în ultimii 20-30 de ani tot felul de proști fără viziune care, excitați de înalta poziție de demnitate publică, n-au fost în stare să pună niște specialiști la treabă pentru a elabora o lege cât de cât echitabilă. Singurele pensii care nu au stârnit nemulțumiri în rândurile beneficiarilor au fost cele ale magistraților. Iar dacă ne aplecăm o secundă asupra formulei după care se calculează aceste pensii, formulă trasă cu toată forța din condei ca să maximizeze venitul, vom înțelege că epitetul „proști” folosit mai sus este un dulce alint adresat celor care au gospodărit și gospodăresc ministerul de profil.
