E loc și de mai rău – Ciprian MITOCEANU, scriitor

0

Este revoltător ce se întâmplă pe șoselele din România. Bine, adevărul e că mai tot ce se întâmplă în țara asta are darul să te revolte – lipsurile spitalelor, școlilor, lipsa infrastructurii, corupția prezentă la toate nivelele -, însă ceea ce se întâmplă pe străzi a depășit orice limită. Pur și simplu nu se mai poate, oameni buni, chiar nu se mai poate. S-a ajuns în acel punct în care o ieșire în oraș sau aiurea, orice implică un drum public, a devenit o aventură din care ai toate șansele să ajungi la spital sau chiar mai rău. Majoritatea emisiunilor de știri debutează cu nenorocirile care au avut loc pe șosele. Sunt atât de multe, încât doar cele mai grave au parte de o analiză mai detaliată; cele mai multe sunt tratate ca incidente oarecare. S-a întâmplat… Bine că n-a fost mai rău, că uite ce au pățit cei care au ajuns la știrile de la ora 5…

Zilnic au loc accidente grave, în care victimele se numără adesea cu zecile. Tot mai des auzim de planul roșu de intervenție și mobilizări fără precedent. În sfârșit, ne putem lăuda și noi că există un capitol la care suntem pe primul loc în Europa. Avem 96 de decese la milionul de locuitori în timp ce media europeană este de 51. Dacă ținem cont că cifrele oficiale privind populația sunt cam umflate (mai ales când vine vorba să ne alegem reprezentanții în Parlamentul European sau cel național, de stat cu mâna întinsă după fonduri comunitare), e clar să suntem de cel puțin două ori mai grozavi decât media europeană.

Cum am ajuns aici? Cum de ne-am trezit în situația în care a ieși din casă reprezintă o aventură extremă? De fapt, uneori nici măcar nu e nevoie să ieși din casă sau din curte pentru a deveni potențiala victimă a unui zmeu care crede că șoselele au fost construite doar pentru uzul lui personal. România a devenit un soi de câmp de bătălie între orgoliile năucilor care consideră că nu există nimic mai presus de dreptul lor de a conduce o mașină și incompetența autorităților.

Zilele trecute s-au petrecut două evenimente tragice care ne arată cam unde s-a ajuns și la ce trebuie să ne așteptăm. Un motociclist a murit în timp ce făcea întreceri. A intrat într-o mașină după ce a forțat intrarea într-o intersecție pe culoarea roșie a semaforului. Elementul oarecum inedit e reprezentat de faptul că individul era polițist la Rutieră și se întrecea cu un alt inteligent asimptomatic care-i era coleg de serviciu. Ca polițist la Rutieră ar trebui să știi mai bine decât majoritatea trăitorilor pe aceste meleaguri care este dimensiunea haosului de pe străzi. Se pare că nu…

Tot în București, o femeie a omorât două fetițe care se jucau pe trotuar. Cică nu prea șofează și a încurcat pedalele. E nevoie de multă inconștiență ca, neștiind prea bine cum funcționează o mașină, să te aventurezi în traficul din Capitală. Imaginile surprinse de camerele de luat vederi arată un autoturism care circula cu viteză excesivă, iar asta e în măsură să desființeze scuza cusută cu ață albă, mai ales că şoferiţa era şi băută.

Am ajuns într-un punct din care e de crezut că e cam dificil de înaintat, dar, din păcate, este loc și de mai rău. Polițiștii au impresia că ei au dreptul să se comporte ca și cum ar fi parte din Need for Speed. Nici persoanele trecute de o anumită vârstă nu șofează preventiv, încercând parcă să recupereze anii tinereții, apelând la inconștiența pe care o asociază cu generațiile mai noi. Autoritățile admit că există o problemă, dar nu iau niciun fel de măsuri; după nenorocirile mai mari, câte un oficial se deranjează să iasă pe post și „face apel” la rațiune și conducere preventivă. Și gata, s-a terminat…

Nu de îndemnuri și apeluri avem nevoie. E nevoie de legislație adaptată și măsuri ferme, capabile să descurajeze comportamentul iresponsabil. Amenzi nesimțite, pentru că românul e mai receptiv la ceea ce-l arde la buzunar decât la comunicatele seci venite din partea autorităților. E nevoie de pedepse adevărate și de polițiști pe străzi. Dimineața circulația devine un calvar din cauza celor care, grăbiți să-și ducă odraslele la școală, își lasă mașinile peste tot. Nu poți circula ca pieton pe trotuar, darămite pe stradă. Mașina lăsată pe unde apucă, dar cu avariile în funcțiune. Ce vrei, domnule? Am treabă… N-am prea văzut agenți la lucru în preajma unităților de învățământ.

Nesimțiții de profesie parchează mașinile chiar pe calea de acces a ambulanțelor. S-a întâmpat zilele trecute, pe la Satu Mare, când impertinentul a ținut să precizeze că nu stă mult, vă descurcați voi. Nu cred că-și permitea asta în Germania. Sau în Suedia, țara europeană cu cele mai puține decese la milionul de locuitori. Și, să avem iertare, în Suedia se circulă mai ceva ca pe la noi, însă nu e vorba doar de infrastructură – să ne gândim ce întreceri ar face zmeii pe șosele ca-n palmă – ci de educație și de adaptarea legilor la situația existentă. Pe alte meridiane, de pildă, Bruxelles a impus viteza maximă de 30 km/h începând cu 1 ianuarie. Asta pentru că la viteza asta șansa de a comite un accident mortal scade la 10%.

La noi… Ca la noi, la nimeni. Traversarea străzilor e o aventură ce poate vira foarte repede spre mortal. Săptămâna trecută am așteptat la zebră până au trecut șaptespreze mașini. Niciunul dintre conducătorii auto n-a binevoit să oprească, deși legea îl obligă; a călcat pedala de accelerație pe principiul că dacă ăla din fața lui n-a oprit, de ce să fie el fraier? Cu ceva timp în urmă am asistat la o ceartă în care șoferul i-a atras atenția pietonului că el plătește rovinietă, nu ca fraierii care se deplasează cu autopasul.

Într-o țară condusă de oameni responsabili, atunci când apare o problemă, aceasta e analizată și se caută soluții adevărate. La noi se merge în virtutea inerției și pe apeluri la moderație. Și situația escaladează de la o zi la alta. Suntem primii în Europa la orori pe străzi. Și ținem să rămânem fruntași…

Deja ai votat!
se încarcă...