Recenta declarație a prefectului Dan Nechifor referitoare la aparatele juridice din administrație reprezintă, de fapt, vârful unul aisberg ascuns precum gunoiul sub preș de către toți factorii de decizie. Lăsând la o parte faptul că o mulțime dintre juriștii angajați la stat (primării, societăți comerciale, regii sau agenții de stat) și-au desăvârșit studiile la fabrici obscure de cartoane cu antete de universități, dacă ar fi retribuiți după calitatea și cantitatea muncii lor, atunci sigur mulți dintre ei ar trebui să aducă, lunar, bani de acasă. După cum se știe, deși unitatea implicată în vreun proces mai de Doamne-ajută are pe statul de plată un pluton de juriști, la procesele importante sunt angajate, contra unor sume consistente, case de avocatură. Motivațiile acestor alegeri, dacă privim dincolo de aparențe, au la bază, în mod clar, două argumente: neprofesionalismul angajaților și dulceața comisioanelor din contractele cu terții. Contracte care sunt onorate deși uneori, din start, șansele de câștigare a procesului tind spre zero. E adevărat că în instanțele din România procesele pot avea finalități total independente de probe, prevederi de lege sau alte asemenea „bagatele”, dar chiar și în asemenea situație, la dosarul contractelor cu casele de avocatură ar trebui să existe un punct de vedere al juriștilor angajați care, după un studiu amănunțit și documentat, să justifice necesitatea apelării la ajutoare externe. Din păcate, acest lucru nu se întâmplă, timpul trece, leafa merge, iar comisionul așișderea! Tot în acest context, presa locală a prezentat în aceste zile o știre conform căreia, SC Urban Serv a fost executată silit pentru neaplicarea unei hotărâri judecătorești. A intra în acest subiect înseamnă, cu siguranță, a deschide o nouă cutie a Pandorei … juridice. Cezar Nicuță, fost director adjunct la societatea amintită, a contestat în instanță măsura demiterii, solicitând, cu probe și argumente, o sumă deloc neglijabilă ce urma să i se cuvină, conform legii.
„Noncombatul” juriștilor de la unitatea de salubrizare nu pare să fi fost o întâmplare din moment ce, în aceeași speță, au gafat de două ori. Prima dată, când trebuia să-i tragă de mânecă pe mahări că înfăptuiesc (chiar dacă nu le convenea!) o ilegalitate prin demitere și a doua pentru că au stat pasivi la returnarea incompletă a sumei de bani hotărâtă de instanță, fapt care a condus la executarea silită. Executare silită care, normal, implică o cheltuială în plus pentru societate. De unde? Din buzunarul fiecărui trăitor al Botoșaniului care plătește taxe de salubrizare.
Din păcate, cazul lui Nicuță nu este singular în peisajul … demiterilor ilegale din instituțiile statului. De-a lungul timpului, au fost plătite sume astronomice pentru ambițiile sau … necesitățile politice ale unor conducători de instituții. Cine a plătit aceste sume astronomice? De bună seamă că noi, cei mulți, când în mod normal primii pe listă la plată ar fi trebuit să fie juriștii dacă și-au dat acordul pentru demiterea ilegală. Dacă nu, conducerea, comisia de disciplină sau alte entități care au aprobat documentul de demitere. Întrucât instanța a decis că legea a fost încălcată, iar acest fapt, din ce știm noi, ăștia care nu suntem juriști, se pedepsește inclusiv prin recuperarea, de la cei vinovați, a sumelor de bani pierdute de către instituție, modalitatea de închidere a cercului în acest tip de cazuri este mai mult decât evidentă. Iată de ce, modificarea legislației care permite aceste anomalii este de importanță covârșitoare. Dictatura șefilor unși politic trebuie, în regim de urgență, să fie înlocuită cu dictatura legii, iar sumele de bani care fac obiectul acestei spețe să fie plătite de către cei vinovați și nu de către unitățile statului care, de fapt, plătesc cu banii noștri. Îmi aduc aminte că, în urmă cu mulți ani, exista pe piața asigurărilor un concept nou pentru acele vremuri numit „asigurare pentru erori manageriale”. Nu am cunoștință dacă mai este valabilă această formă de asigurare, dar dacă da, atunci stimați manageri, directori sau juriști, băgați adânc mâna în buzunare (ale voastre, de bună seamă, că în ale noastre doar când dormiți n-o faceți!), asigurați-vă contra erorilor și porniți măcelul! Dați-i afară pe toți care nu sunt de aceeași culoare politică cu voi, pe toți care vă înfruntă sau mișcă în front! Ca o concluzie, principalele cauzele ale acestor anomalii sunt două: o legislație deficitară, menținută așa din motive evidente, și lipsa de profesionalism a juriștilor școliți ba pe treptele Casei Sindicatelor, ba pe la facultăți fantomă din orășele obscure care nu au absolut nimic în comun cu mediul academic. În aceeași situație de neprofesionalism se mai include o tagmă, aceea a economiștilor. Pe lângă cei școliți la facultăți de renume, piața generoasă a muncii la stat găzduiește o puzderie de economiști care habar nu au despre noțiunile de bază ale acestei profesii. Pentru că facultățile particulare cele mai rentabile, adică implicând cheltuieli minime, fără infrastructură, și fără specialiști au scos pe bandă rulantă juriști și economiști cu toptanul. Locurile lor de muncă? Evident, instituțiile statului. Ce-i recomandă? În primul rând carnetul de partid, apoi legături de rudenie, prietenie sau alte „aptitudini” care deschid porți și înfierbântă minți. Oameni slab pregătiți, sistem corupt, legislație deficitară! Pentru autodistrugerea nației, dinamita este mic copil pe lângă aceste … bombe!
