Voi cu cine vă mai beți cafeaua? – Ciprian MITOCEANU, scriitor

Cafeaua reprezintă o afacere de peste patru sute șaizeci de miliarde de dolari anual și, conform analiștilor economici, e loc și de mai bine pe această piață aflată în continuă expansiune. Prin urmare, era de așteptat ca studiile mai mult sau mai puțin serioase să glorifice licoarea fără de care mulți nici nu concep să-și înceapă ziua. Cafeaua dă energie, stimulează memoria, revigorează musculatura, tonifiază, mărește rezistența la efort și la stres, crește performanțele fizice, previne o mulțime de boli și lista ar putea continua la nesfârșit. Studiile admit că există și niscaiva efecte negative, dar numai în cazul consumului exagerat, care cică s-ar situa undeva dincolo de cinci căni de cafea pe zi, nu de alta, dar un om care nu bea cafea e unul care afectează încasările.

Evident, când vine vorba de o afacere atât de bănoasă, studiile sunt ajustate corespunzător. Asta în condițiile în care în Germania, de pildă, institutul care face studii privitoare la obezitate și, implicit, și pe marginea consumului de alimente, este finanțat preponderent de către cei care comandă pomenitele studii. Și cel care plătește trebuie să primească; cel mai adesea primește exact ceea ce dorește, pentru că dacă-și retrage subvenția mor cercetătorii de foame. Trist și cumva halucinant, dar cât se poate de adevărat. Dieta minune care te slăbește cu ajutorul ciocolatei are la bază studii „serioase” făcute în Germania. Chiar dacă cei care au lansat-o au făcut-o cu scopul de a demonstra mânăriile din industria dietelor de slăbit – o altă afacere de miliarde – și au făcut publice toate dedesubturile, sunt încă mulți care încearcă să slăbească alimentându-se cu ciocolată.

În România însă cafeaua are o importanță aparte. În perioada atât de dragă nostalgicilor (dintre care unii s-au născut după 1990, dar le-a spus lor mamaia că pe atunci era mai bine) cafeaua era un produs de lux. Pe la sfârșitul Epocii de Aur, kilogramul de cafea se vindea la negru și cu o mie de lei, dar ce mai conta cât timp consumul de cafea era asociat cu un statut social de invidiat? Pentru că nu oricine își permitea să bea așa ceva.

Cafeaua deschidea pe atunci toate ușile, alături de țigări de import și chiar produse ceva mai prozaice, cum ar fi săpunul sau un parfum mai răsărit. Un pachet de cafea făcea adevărate minuni și treba asta s-a inserat așa de bine în mentalul colectiv, încât chiar și astăzi multe persoane trecute de o anume vârstă încearcă să rezolve problemele pe la medic sau la vreun funcționar apelând la pachetul de cafea, cel mai adesea cumpărat la reducere. Sechele de pe vremuri, când te puteai lăuda la cunoscuți nu doar că ai băut cafeaua, ci mai ales cu cine ai băut-o. Pentru că treaba asta cu băut cafeaua chiar însemna ceva. Și astăzi, când vine vorba despre cârdășia dintre autorități și infractori, expresia „își beau împreună cafeaua” spune cam tot ce e de spus.

Multe personaje politice încearcă să-și consolideze imaginea apelând la cafea. Monica Anisie se poza la birou cu ditamai cana de cafea. Cafeaua trebuia să ne dea de înțeles că trudește pe brânci și are nevoie de supliment de energie pentru a rezista. Nu de alta, dar e nevoie de multă energie pentru a distribui pe rețelele de socializare activitățile de partid.

Mai nou, în urma scandalului Dăncilă la BNR, reprezentanții instituției au încercat și ei să ne convingă de beneficiile consumului de cafea. E drept, panarama platinată nu prea știe pe ce lume trăiește și studiile cu care se poate lăuda nu au nimic în comun cu postul pe care-l ocupă, dar astea sunt aspecte nesemnificative. Contează cu adevărat faptul că a băut cafea pe la Bruxelles. Și, mai ales, contează cu cine a băut cafea. Și-a făcut plinul de cofeină cu personaje cheie, a băut cafea cu toți ecologiștii și lista ar putea continua la nesfârșit. Și, pe lângă asta, se pricepe și la deschis uși. Dar nimeni n-o întrece la băut cafea… Sincer, dacă Ceaușescu reușea să se mențină la putere vreo doi ani, șmecherii de la BNR ajungeau să o laude pe Dăncilă că a împărțit șamponul sau săpunul cu tot felul de personaje cheie din politica Uniunii, eventual a dat share și la niscaiva hârtie igienică.

Din fericire, suntem blocați la cafea. Și, cumva, cafeaua dă bine. Nu se grăbește nimeni să-i arate cu degetul pe dependenții de cafea, așa cum o fac când vine vorba de spirtoase (avem vreo câțiva reprezentanți în Europarlament care se pot lăuda că au băut cot la cot cu toți cei dispuși să o facă). Dăncilă a băut cafeaua cu cine trebuie, puțin respect pentru treaba asta.

În concluzie, dacă n-ai reușit prea mult în viață deși te-ai străduit, dacă ai învățat pe bune și ești priceput în ceea ce faci, dar ușile ţi se închid înainte de a apuca să bați în ele, e foarte probabil ca asta să ți se întâmple din cauza cafelei. Și nu e suficient să bei cafea; cantitatea nu are importanță, contează calitatea. Nu neapărat a cafelei, cât mai ales a celor alături de care îți asiguri plinul de cofeină. Treaba asta e confirmată și răsconfirmată; până și conducerea BNR ține cont de asta. E posibil ca pe viitor la CV să fie anexată o listă a tuturor persoanelor cu care candidatul a băut cafea. Așa că, dacă visați la carieră adevărată, nu evitați consumul de cafea și nici pe cei care îl pot face cu adevărat util.

 

 

Deja ai votat!