Politica și administrația, două săbii în aceeași teacă – Dumitru MONACU, scriitor

La cum arată legea electorală actuală, după o candidatură independentă la funcțiile de consilier local sau județean, primar sau președinte de CJ nu se întrevăd decât niște urmări foarte clare: ori pierzi bani, ori pierzi timp, ori te faci de râs. Atât și nicio centimă mai mult! Dacă respectiva candidatură vizează un post de parlamentar atunci, vorba poetului țărănimii – George Coșbuc – „Hristoși să fiți” și tot nu veți putea prinde un mandat întru adăstare și adormire la Casa Poporului. Și dacă tot am atins tangențial tărâmul literar al nației, gândul mă duce la recenta comemorare a Luceafărului care s-a soldat cu un mic scandal generat de sincopa revistei Hyperion de pe firmamentul publicațiilor de profil din România. Nu cred că povara celor douăsprezece mii de lei a apăsat atât de greu pe umerii Consiliului Județean încât să fie nevoie de sistarea … sponsorizării. O asemenea sumă este pentru CJ exact precum un floc în fața mașinii de tuns, dacă e să ne raportăm la bugetul instituției. Faptul că cele peste trei sute de ediții ale amintitei reviste au circulat doar într-un mediu elitist format din câteva sute de literați nu prea este o scuză pentru diriguitorii județului care nu au mai alocat banii, dar nici pentru redactorii revistei care poate ar fi trebuit să o conceapă într-un format mai accesibil și mai atractiv. Spun asta pentru că, în vremurile pe care le trăim, lectura a început să devină un sport extrem pentru români. La nivelul tot mai ridicat al analfabetismului din România scrierile ermetice și elitiste sunt precum literele chinezești pentru moș Ion de la Coșula. Pe fondul acestui miniscandal iată că apare cineva care resuscitează Hyperionul: Cătălin Silegeanu, un tânăr și prosper om de afaceri din Botoșani. Fără îndoială că acest necesar și mărinimos mecenat a fost bine recepționat și privit de către conjudețenii noștri care constată că numele Silegeanu apare tot mai des atunci când este nevoie de un sprijin material dar și când autoritățile locale își dau cu stângul în dreptul. Chitit se pare pe o viitoare funcție administrativă (cel mai probabil aceea de primar), tânărul întreprinzător taxează cu multă maturitate și intransigență orice derapaj al actualilor aleși. Front de lucru, din nefericire pentru noi, are bugăt-bugăt! Și uite-așa, planurile lui Cătălin Silegeanu se aliniază cu rândurile din debutul prezentei scrieri și anume faptul că el vizează o candidatură independentă. Ambiția, spiritul organizatoric și civic, vârsta și situația materială sunt, fără îndoială, principalele argumente care îl ghidează către realizarea planului sau, mă rog, a visului lui de  deveni primar. După ce s-a convins de modul de lucru dictatorial și clientelar din cadrul PSD dar și al ProRomânia, Silegeanu și-a pus în cap să izbândească pe cont propriu. Șanse mari are cu siguranță, mai ales că ștacheta edilitară din ultimii 10 – 12 ani a fost coborâtă la un nivel extrem de jos. Ideea că dacă membrii Consiliului Local nu sunt de aceeași culoare cu primarul, acesta este total neputincios mi se pare acum, după ani de zile de … consilieri mai mult sau mai puțin monocolore, o vorbă goală, scoasă din laboratoarele partinice pentru aburirea electoratului. Spun astea gândindu-mă că primarului din Ciugud – Alba puțin îi pasă de culoarea politică a consilierilor locali. Nu Consiliul Local a ridicat această comună la nivelul civilizațiilor europene ci primarul! Așa că, zicala omul sfințește locul se dovedește încă o dată a fi extrem de adevărată. Și mai vin cu un argument: în comuna Fântâna-Mare din județul vecin, Suceava, un primar inițial pesedist apoi independent, e reușit în cele patru  mandate să asfalteze aproape toate ulicioarele din cele patru sate ale comunei, să construiască un cămin cultural de toată frumusețea, să introducă treptat-treptat canalizarea și alimentarea cu apă, a pus la punct sistemul de colectare, transport și depozitare a deșeurilor. Așadar, e ca la jocul de cărți, nu locul ci dobitocul este de vină dacă sistematic de pe acel loc se pierde. În concluzie, Cătălin Silegeanu are șanse reale de a câștiga Primăria la alegerile din 2024 dacă își menține linia actuală, corectă și extrem de critică, dacă își încropește un staff electoral eficient și competent care să îl consilieze pe perioada campaniei și, foarte important, acest staff să fie cu ochii în paisprezece în ziua votului în așa fel încât să elimine furtișagurile „din pix” încercate de multe ori de către politrucii hârșâiți din secțiile de votare. Singurul candidat care i-ar putea provoca dureri de cap omului de afaceri nu este altul decât actualul primar, Cosmin Andrei. Totul depinde de direcția înspre care se va îndrepta în următorii trei ani actualul edil: politică sau administrație. Pentru că, s-a dovedit cu vârf și îndesat, cele două „săbii” nu încap în aceeași teacă. Dacă va miza pe prima, nu va face altceva decât să-i niveleze drumul lui Silegeanu către fotoliul de primar. Dacă va prioritiza latura administrativă atunci pentru noi, botoșănenii, nici nu mai are importanță care dintre cei doi va câștiga cheia orașului pentru că vom beneficia de serviciile unui primar bun. Și da, m-am exprimat foarte corect în fraza de mai sus pentru că primarul trebuie să fie în serviciul cetățeanului și nu invers așa cum vor să ne obișnuiască politrucii bicisnici și vremelnici ai prezentului și trecutului.

 

Deja ai votat!