Despre parcări, garaje și funcția de primar onorific – Dumitru MONACU, scriitor

Decizia primarului Cosmin Andrei de a dărâma garajele din preajma colegiului „Mihai Eminescu” stârnește niște patimi care, analizate corect, nu au nici un fundament în afară de faptul că protestele și nemulțumirile vin din taman din partea celor care dețin acele construcții. Fiecare proprietar de construcție (că de teren nu poate fi vorba, el fiind al comunității!) încearcă din răsputeri să-și mențină intact locul în care, pe lângă eventuala mașină, își ține murăturile și fel de fel de hondrobeie sau catrafuse care nu-i încap în boxă sau în balcon. Din păcate pentru ei, oricât de populiști și de înțelegători am fi, dreptatea nu poate fi de partea lor din cel puțin trei motive:

  1. Din zecile de mii de locuitori ai municipiului, faptul că doar câteva sute dețin spre folosință un teren al comunității reprezintă o discriminare, terenul respectiv nefiindu-le acordat în urma unui concurs, a unor merite deosebite, a unei analize temeinice sau a unei licitații corecte ci pur și simplu, cine a făcut cerere în urmă cu niște ani când orice era posibil, a primit dreptul de folosință.
  2. Aspectul dizgrațios al zonei umplute cu un mozaic hidos de construcții funcție de puterea economică a proprietarului pare a fi un petic de bazar oriental din secolul IX.
  3. Lipsa acută a locurilor de parcare vizavi de numărul uriaș de autoturisme reprezintă o problemă majoră pentru municipalitate, din eliminarea a două garaje rezultând fără doar și poate, trei locuri de parcare.

Acest ultim motiv este musai să-l dezvoltăm nițel pentru că, de ceva ani ne presează, pe toți locuitorii urbei, precum un tăvălug ce-și mărește dimensiunile și greutatea de la zi la zi. Blocajele în trafic asezonate cu nervii, înjurăturile și răbdarea pierdută a conducătorilor auto își au un izvor și din această lipsă de locuri de parcare, adevărată boală cronică și de nevindecat deși soluții de ieșire din impas sunt multe. Din păcate, în ultimii zece ani, nici edilii și nici consilierii locali nu s-au aplecat întru rezolvarea acestei probleme, prioritățile lor plutind prin alte sfere și când spun asta, gândul mă duce la proaspăta decizie de a mai servi unora câte o sinecură, recte înființarea postului de director adjunct la Poliția Locală, cu un salariu de doar 10600 lei! Dar despre asta, vom vorbi într-un editorial viitor. Revenind la problema noastră, este necesar să analizăm municipiul în ansamblu, în ceea ce privește căile de rulare și locurile de parcare. Aproape toate arterele din municipiu care au mai mult de o bandă pe sens au devenit de ani buni, parcări în aer liber. Începând cu Zona industrială, continuând cu strada Pacea pe toată lungimea ei, Calea Națională, strada Împărat Traian, strada Marchian, strada Primăverii, o bună parte din bulevardul Mihai Eminescu, strada Cuza Vodă dar și alte multe artere prevăzute cu mai mult de o bandă pe sens adăpostesc mii de autoturisme care, dacă ar fi grupate în niște parcări supra sau subterane, ar fluidiza traficul, ar da o notă de ordine și curățenie orașului și ar elimina o groază de nemulțumiri iscate în urma parcărilor aiurea de către unii. Bănuiesc, și bănuiesc bine, că foarte mulți botoșăneni au vizitat Europa Occidentală. Nicăieri, nici acolo și nici în alte locuri din lume nu vezi autoturismele decât în două locuri: ori în trafic, ori în parcări amenajate. Nu pe trotuare, nu pe benzile întâi ale arterelor de circulație, nu pe spațiile verzi. Or la noi, trebuie să circuli extrem de atent și să fii cu ochii în patru pentru a nu agăța mașina trasă pe dreapta dar cu fundul intrând un metru în banda  doua sau, ca pieton, să faci slalom printre mașinile adormite pe trotuare. Nu, nu este normal așa ceva. Nu cunosc în detaliu planul de investiții al Primăriei (îmi place să cred că finalizarea Teatrului este înscrisă cu litere mari și roșii!) dar construcția unor parcări supra și subterane trebuie să fie o prioritate. Dacă nu, ne vom sufoca nu numai în fumul hârburilor non euro sau euro doi dar și în trafic. Bineînțeles că aceste parcări nu vor fi construite în buricul târgului (deși, subteran, s-ar găsi putea găsi și locuri și soluții!) dar acesta nu trebuie să fie un impediment în derularea unor asemenea investiții. Cele câteva minute în plus de acasă și până la parcare vor fi compensate cu vârf și îndesat de suplețea și rapiditatea deplasării într-un trafic civilizat, pe niște artere largi și primitoare, fără riscuri majore de ciocniri sau alte accidente mai grave. Spun asta pentru că, în multe locuri, conducătorii auto nu pot observa din cauza mașinilor parcate, pietonii care se angajează să traverseze strada. Ca să nu mai spun despre copiii de-o șchioapă! În concluzie, este imperios necesară proiectarea și construirea unor mari parcări care să elimine cvasitotal garajele din aer liber de pe marginea căilor de comunicație. Cât despre construcțiile cu rol (și) de garaje din municipiu (că mai sunt și altele în afară de cele din preajma liceului Mihai Eminescu!), ele reprezintă o picătură dintr-un ocean. Bine, când ești în deșert, orice picătură este vitală dar în cazul problemei abordate în aceste rânduri, este timpul să ieșim din pustiu. Cum? Prin investiții masive în parcări. De unde bani? Dacă mai spun și asta, atunci o să vreau funcția de primar onorific. Cu un salariu măcar cât al directorului adjunct de la Poliția Locală!

Deja ai votat!