Lupta dintre progresiștii și conservatorii de pe continent se apropie de un apogeu al cărui deznodământ este deocamdată imprevizibil. România trebuie să decidă destul de repede de care parte se va situa. Asta se va vedea foarte curând, în rezultatele alegerilor interne din PNL și USRPLUS. De ce ne interesează? Fiindcă este despre bani mulți, direcționați de Comisia Europeană și pe acest criteriu, despre direcții de dezvoltare și despre ruta pe care o va urma societatea noastră, într-un viitor foarte apropiat – un an, cel mult doi.
Un foarte recent sondaj INSCOP arată că aproximativ 60% dintre români ar vota un partid naţionalist, care promovează valorile religioase şi susţine familia tradiţională.
Potrivit acelorași date, aproximativ două treimi din respondenți nu ar mai susţine o astfel de formaţiune dacă ea ar promova ieşirea României din Uniunea Europeană, apropierea de Rusia sau restrângerea drepturilor minorităţilor naţionale. Cu alte cuvinte, majoritatea calificată a românilor vor în Europa dar cu valori tradiționale, respingând fățiș tezele promovate de progresiști (agendele LGBTQ+ și, mai nou, Black Lives Matter, educația sexuală prin prisma studiilor de gen, politicile privind cotele de migranți, preceptele corectitudinii politice etc.).
La o privire superficială s-ar putea spune că iar suntem împotriva curentului. Iată că nu este chiar așa. La sfârșitul săptămânii trecute, premierii Poloniei, Cehiei, Slovaciei și Sloveniei au organizat în grabă o întâlnire doar pentru a afirma răspicat că îl susțin pe premierul maghiar Viktor Orban în confruntarea acestuia cu Bruxelles-ul în privința temelor pe care aceste țări consideră că ar trebui să fie prioritare pentru întreaga Uniune Europeană. Anterior, Parlamentul European, a solicitat Comisiei Europene să sancționeze Ungaria prin activarea mecanismului de suspendare a fondurilor europene pentru noua sa lege de combatere a promovării homosexualității în școli. Șeful guvernului de la Budapesta a răspuns acuzând instituțiile europene că se ocupă de „teme greșite” și Parlamentul European că a transformat tema statului de drept într-un „jihad” împotriva statelor conduse de conservatori.
Dreptul statelor membre de a-și organiza învățământul conform propriilor culturi și credințe religioase a devenit imediat un subiect major, căruia i s-au raliat conservatorii din mai multe țări europene, atât din Vest cât și din Est. Acum zece zile, 16 lideri politici naționaliști din 15 state membre ale Uniunii Europene au semnat o declarație prin care afirmă angajamentul lor pentru „apărarea suveranității națiunilor europene, a moștenirii și tradițiilor cultural-creștine” ale țărilor de pe continent. Până când se vor coagula în Parlamentul European într-o forță conservatoare, pe linia creștin-democrată, nu mai este decât un pas și asta cred că se va întâmpla în cursul acestei legislaturi.
Dacă în privința USRPLUS orientarea este clară, uniunea celor două partide fiind port-stindardul ideilor progresiste în România, la PNL – care este și formațiunea majoritară în interiorul coaliției de guvernare și, prin urmare, cea care stabilește tendințele și direcția – lucrurile nu sunt clare deloc. Premierul Cîțu s-a aliniat partidei progresiste a președintelui Johannis pe când contracandidatul său, liderul Camerei Deputaților Ludovic Orban, se afirmă puternic și cât de răspicat poate pe linia tradiționalist-conservatoare.
Deși fiecare se arată sigur de o victorie iminentă, nu este deloc limpede nici cine va câștiga, nici ce concesii va face învinsului și nici pe ce cale o va lua partidul. Cum lipsei evidente de situare politică fără echivoc i se adaugă și nenumăratele gafe de guvernare, neînțelegerile stridente dintre parteneri și sincopele în relația cu Bruxelles-ul, prevăd acestei coaliții un eșec răsunător în viitoarele alegeri. Asta dacă va mai rezista până atunci.
