România educată – un proiect la moșirea căruia au lipsit tocmai specialiștii – Ciprian MITOCEANU, scriitor

Gata, s-a terminat și cu bacul… Mai rămân de soluționat contestațiile, dar în mare situația arată bine, mai ales în acele licee în care elevii care nu promiteau mare lucru au fost sfătuiți să nu se înscrie la examenul maturității. Rezultatele arată bine la o analiză superficială, care are în vedere doar câți dintre cei care s-au înscris la examen au reușit să obțină media de promovare. Lucrurile ar sta mult mai rău dacă raportările s-ar face la numărul de absolvenți de liceu și nu doar la cel de înscriși la Bacalaureat. Când scriu asta mă gândesc la ce s-a întâmplat la liceul unde am pierdut patru ani. Deși la „linia de start” se încriu anual vreo șaptezeci de elevi, la bac au ajuns mai puțin de patruzeci și, dintre aceștia, doar vreo opt au reușit să obțină note de trecere. 25% arată prost, dar categoric arată mai grozav decât 10%. Și oricum te dregi cu media județului; sunt vreo câteva licee care fac cinste.

Județul Botoșani a prins lanterna roșie în clasamentul pe Moldova, fiind depășit și de Vaslui. Nu cu mult, doar cu 0,2%, dar cu ocazia asta a fost distrus un motiv de mândrie și tihnă locală; nu mai putem spune „nu stăm așa de prost, că uite ce-au făcut cei de la Vaslui”. E posibil ca, după soluționarea contestațiilor să se facă rocada, dar asta nu e mare fericire. Încurajați de ce s-a întâmplat la contestațiile de la Evaluareea Națională, mulți liceeni au depus contestații. Vreo mie trei sute la nivel de județ. Unii știu ce știu, alții știu că mai există și minuni și speră în ele. Una dintre ele poartă numele de Ministerul Educației, care trebuie să iasă bine și să demonstreze că, în ciuda obstacolelor ridicate de pandemie, în România se învață. Deja se clocește de-un scandal în urma rezultatelor la contestațiile de la Evaluarea Națională. Cam prea mari diferențele între unele note, cam prea multe diferențe… Peste douăsprezece mii de diferențe semnificative între nota inițială și cea finală. Demn de luat în seamă cazul unui elev de la Galați, care a încercat senzația agonie și extaz. De la nota 3 la 8,25. Să fie vorba de o greșeală de transcriere sau de o mânărie? Majoritatea profesorilor sunt de acord că la o lucrare de nota trei nu ai ce corecta, nu prea ai ce greși la evaluat o astfel de capodoperă. Acum vreo două decenii, la examenul de Bacalaureat, o lucrare de trei a primit mai bine de opt; exact cât avea nevoie elevul respectiv să facă media de trecere. Profesoara care a dat trei și-a luat sancțiune, însă a decis să se apere în instanță. Nu știu care a fost finalul întâmplării, dar era bine de aflat. În cazul de față e posibil să fie vorba, totuși, de o neglijență; nu se mai fac fraudele de acum două decenii, când liceele care astăzi de-abia reușesc să scoată un bacalaureat din zece absolvenți se lăudau cu promovabilitate de 100%. Sorin Cîmpeanu a pomenit câte ceva despre faptul că în unele inspectorate profesorii formați pentru Evaluarea Națională nu au fost folosiți. Și că îi place să creadă că acei profesori care au avut „erori mari  de evaluare” nu vor mai corecta niciodată. Dacă îi place așa de mult, de ce nu ia nicio măsură? Stă în puterea lui să propună măcar modificările legislative și metodologice necesare.

În acest context tragi-comic, președintele Iohannis anunță dezbateri finale pe marginea proiectului „România educată”. Deși proiectul a fost lansat încă din 2016, mulți români au impresia (oarecum corectă, având în vedere circumstanțele) că a fost conceput în campania electorală din 2019. Pentru că abia atunci a început președintele să bată toba „România educată”. Deocamdată România educată nu se poate lăuda cu nimic concret, ci doar cu documente fără mare valoare. Nu e neapărat rău, acum vreo doi ani s-au supus dezbaterii publice niște propuneri de-a dreptul aberante; faptul că n-au devenit realitate nu poate decât să ne bucure.

Astfel, conform ideilor unor specialiști de pe altă planetă (sincer, dacă aveau cât de cât contact cu asta, nu le-ar fi trecut prin cap așa ceva), evoluția profesională a unui tânăr era blocată în funcție de profilul absolvit în liceu. Un absolvent de informatică nu putea fi admis decât la o facultate de profil. Absolventul de tehnic trebuia să devină musai inginer sau măcar maistru. În contextul în care piața muncii este afectată de schimbări radicale – o parte dintre cele mai căutate meserii în ziua de azi nici măcar nu existau acum trei decenii – experții României educate au pretenția să blocheze evoluția profesională pornind de la liceu. De parcă toți elevii știu ce anume vor să devină încă din clasa a VIII-a și mai și nimeresc la liceul potrivit pentru a-și împlini visele. Chipurile, o astfel de practică ar forma specialiști beton – nu e de ici, de colo, ca absolventul de științele naturii să fie direcționat spre medicină. Însă marele adevăr e că majoritatea celor care lucrează astăzi au avut parte de măcar o reconversie profesională, adesea diametral opusă pregătirii inițiale. Își asumă Iohannis asigurarea locurilor de muncă pentru specialiștii unilaterali pe care-i are în minte, așa cum se întâmpla pe timpul comuniștilor? Evident că nu… Și, în cazul ăsta, de ce intenționează să blocheze dezvoltarea profesională a tinerilor? Să ne gândim că un pasionat de informatică e trimis de sistemul actual de admitere în liceu la științele naturii; nu e o situație ipotetică, cunosc o mulțime de cazuri concrete, dar să rămânem la presupus. După bac poate să se înscrie la facultatea dorită și are toate șansele să devină specialist. Însă în sistemul „specialiști beton” nu are nicio șansă să devină IT-ist cu acte în regulă. Prin urmare, poate că e mai bine că România educată are toate șansele să rămână doar un deziderat. Și, la cum se mișcă Iohannis, există toate șansele.

 

Deja ai votat!