An nou, primejdii vechi – Ciprian MITOCEANU, scriitor

Un nou an şcolar – o nouă etapă în proiectul România Educată, atât de drag preşedintelui Iohannis încât acesta nu mai ştie ce să facă să-l transpună în faptă. Deocamdată stă şi gândeşte molcom, ştiut fiind că un croitor bun măsoară de şapte ori pentru a tăia o singură dată. Se pare că, atunci când vine vorba despre învăţământ, chestia cu o singură tăietură nu prea e valabilă. Pentru că s-a tot tăiat de pe unde s-a putut pentru cârpeli minore; când vine vorba despre bugetul învăţământului, situaţia nu poate fi comparată nici măcar cu anteriul lui Arvinte.

Spre deosebire de debutul anului şcolar precedent, anul acesta lucrurile au fost ceva mai relaxate, deşi autorităţile sanitare trag semnale de alarmă şi spun că ceea ce e mai rău încă nici n-a început şi recomandă prudenţă şi măsuri de siguranţă care nu şi-au prea dovedit utilitatea. Părinţii ridică din umeri şi se întreabă dacă e firesc ceea ce se întâmplă şi ce rost au distanţarea socială şi alte măsuri, în condiţiile în care la Untold au fost mai bine de şaizeci de mii de spectatori şi nimeni nu a ţinut cont de vreo regulă. Da, li s-a cerut să prezinte certificatul de vaccinare sau testul negativ, dar deja se ştie că vaccinul nu te pune la adăpost complet de viroza chinezească. Nici măcar nu garantează că faci o formă mai uşoară a bolii, prin urmare era nevoie de reguli ceva mai stricte, nu de înghesuit zeci de mii de oameni pe un stadion. Însă regulile au fost ignorate cu desăvârşire, la fel cum s-a întâmplat şi pe litoral cam toată vacanţa. Curios, dar pe atunci numărul de cazuri nu era alarmant; pandemia dă semne că-şi revine acum, când se deschid şcolile. Studioasă specie, Covid-ul ăsta…

De ceva vreme, pe internet circulă un colaj de imagini care spune multe. În partea superioară, gaşca lui Câţu la lansarea candidaturii acestuia. Veselie, lipsă măşti, îngrămădeală să-i poată prinde pozarul pe toţi. „Ei pe 20 august”. Dedesubt elevi în clasă. Cu măşti şi izolaţi în bănci. „Copilul tău pe 13 septembrie”. Genial şi tragic în acelaşi timp… Regulile există, dar nu sunt pentru toată lumea. Da, băieţii de la butoane au scuză; sunt alegeri interne în partid şi cine le pierde rămâne de căruţă. Şi nu trebuie amânate sau anulate, pentru că se prelungeşte criza. Teama de a rămâne fără ciolan i-a determinat să-şi asume riscurile, însă restul trăitorilor pe aceste meleaguri trebuie să dea dovadă de înţelepciune şi prudenţă. Mai este cazul să ne mirăm că numărul negaţioniştilor creşte de la ceas la ceas? Cât timp autorităţile dictează, dar ignoră cu desăvârşire propriile dispoziţii, deşi susţin că acestea pot salva viaţa, e cam dificil să te faci ascultat de omul de rând, care s-a cam săturat de ordine şi vrea să vadă puterea exemplului. Apropo, Lucian Bode, ministrul multilateral dezvoltat, a fost fotografiat fără mască la Untold. Ăla ai cărui subordonaţi te pot amenda dacă nu eşti echipat corespunzător când intri într-un spaţiu public închis. Pe Bode l-a amendat careva? Bănuiesc că nu; cei în drept să o facă dormeau probabil pe bancheta din spate…

Sfaturile autorităţilor către părinţi au curs gârlă. Doar un singur părinte de copil la deschiderea de an şcolar, distanţare şi să nu cumva să intre în şcoli. Care e noima acestor măsuri vădit discriminatorii? De ce unii pot să se înghesuie pe stadion sau în faţa sediului PNL, iar alţii nu pot nici măcar să-şi însoţească odraslele în clasă în prima zi de şcoală respectând, firesc, anumite reguli? De ce unii sunt obligaţi să poarte mască, iar cei îndreptăţiţi să-i sancţioneze nu participă la susţinerea efortului antipandemie? Nici nu e prea bine să vorbeşti despre asta; cazul celor doi civili care au murit la scurt timp după ce au reclamat că au fost bătuţi de poliţiştii de la Secţia 16 din Capitală pentru că au avut tupeul să-i întrebe de mască ar trebui să ne spună multe. Bode a insistat să nu se facă legătura între oamenii care depun plângere şi apoi dispar. Nu, în România nu există astfel de practici…

Partea proastă e că, deşi a trecut ceva timp de la debutul nebuniei, ministerul Educaţiei s-a implicat prea puţin în remedierea situaţiei. Deşi ministrul de resort prevesteşte că luna octombrie o să-i prindă pe elevi şi profesori în faţa calculatoarelor, încă nu a pus la dispoziţia educatorilor şi educabililor instrumentele necesare. Fiecare se descurcă pe cont propriu. La vremea ei, Monica Anisie a refuzat să se zbată pentru procentul din PIB ce revine legal educaţiei. Ce să facă ea cu atâţia bani? În mandatul lui Cîmpeanu s-au primit şi mai puţine fonduri. Prea puţini investiţi în ceea ce e necesar pentru un învăţământ virtual de calitate, deşi la cum merg treburile e evident că o să se ajungă destul de curând în online.

Era timp pentru demersuri, era timp pentru reglajele necesare, pentru achiziţii şi cursuri… Era timp pentru multe şi, dacă se insista puţin se găseau şi resursele necesare. Însă anul a început sub spectrul unei ameninţări pe care autorităţile nu o iau în serios. Şi, dacă se întâmplă ceva, vina o să cadă tot pe cetăţean. Nimic nou sub soare…

 

 

Deja ai votat!