Toamna … bojocilor – Dumitru MONACU, scriitor

Dansul pe sârmă al liderului PNL Costel Șoptică devine pe zi ce trece tot mai vizibil și previzibil. După ce presa locală cataloga victoria deputatului în alegerile interne ca fiind un triumf al aripii Orban, iată că recent, cu prilejul vizitei efectuată în scop electoral, premierul Cîțu declara negru pe alb că organizația din Botoșani este de partea lui. Lăsând la o parte faptul că pe politicieni să nu-i crezi nici când dorm, că sigur și atunci se prefac, un oarecare adevăr răzbate din zicerile lui Vasilică. Tăria (nu, nu e vorba de whisky-ul buclucaș de acum 20 de ani!) cu care acesta susține anumite stări de lucruri de prin județe își are rădăcina cu siguranță la Cotroceni, întrucât este limpede pentru toată lumea că dacă sturlubaticul premier al României nu era sprijinit de președintele Iohannis, rămânea încă trei ani la stadiul insipid de făcător de selfie-uri printre băncile Parlamentului. Dar nu acest pârât „salvatore della patria” este subiectul editorialului de azi, ci atitudinile unor „mancurți” locali care, în dorința lor de a rămâne în prim planul vieții politice, stau cu luntrea în două funduri, vorba lui Carol I, așteptând ca hienele să se repeadă asupra prăzii care nu s-a poziționat pe creanga corectă. Despre premierul actual, doar câteva vorbe mai spun, și anume faptul că inflația și scumpirile din ultima vreme nu sunt numai „realizările” lui, ci și ale climatului economic mondial care, pe lângă cele patru valuri pandemice, vine și cu o criză economică de proporții doar-doar ne-o da pe brazdă. Apropo de asta, circula un banc pe vremuri. Nea Nicu își justifica într-o conferință de presă măsurile restrictive (lipsă curent, gaze, lipsă alimente etc) repetând întruna „Nimeni n-a murit din cauza asta” până când un ziarist chinez l-a întrebat: „Dar cu țianură ați înțercat?” Revenind la ai noștri ca brazii, sunt convins că nu numai Daniel Botezatu este victima epurărilor politice postelectorale locale, ci cu siguranță vor mai urma și alții. Lăsarea în ofsaid a prefectului Dan Nechifor, în urma unor pase perverse între Șoptică și Doina Federovici este un prim semn că actualului reprezentant al Guvernului în teritoriu i-au sărit deja câteva șuruburi de la fotoliul de prefect. E limpede că dacă va rezista în funcție până la alegerile din 25 septembrie și dacă Șoptică și gașca lui vor vota invers, atunci multe se vor schimba pe plan local, culoarea galben devenind pentru unii nu simbolul liberalismului, ci al îngrijorării, necazului și spaimei de viitor. Dacă nu va fi așa, atunci armonioasa triadă Șoptică – Federovici – Gireadă va lua pe PFA Instituția Prefectului numind în primul fotoliu al județului o persoană de încredere. Țin’ ță fie, ță fie? – vorba aceluiași chinez pișicher? Dacă vă spun că și în rândul subprefecților vor urma modificări substanțiale, poate veți găsi un răspuns la existențiala întrebare. Toată această politică de epurare aplicată adversarilor din proppriul partid nu va face altceva decât să adâncească hăul creat între aripa Șoptică și aripa Flutur, fapt care va duce la un dezastru total în 2024, când praful de pe tobă va reprezenta echivalentul procentelor adunate la scrutinul electoral. Și asta pentru că pedeliștii se vor vota doar între ei și peneliștii așișderea rezultând, în cel mai fericit caz, o înjumătățire a scorului obținut în 2020, scor care ar fi trebuit să constituie principalul argument de înlăturare de la cârma partidului a actualului lider. Pe de altă parte, indiferent dacă va rămâne Nechifor sau va fi pusă pe post vreo momâie ascultătoare, heirupistă și loială celor doi lideri locali useliști, traiul nostru nu se va schimba radical, adică vom urma același parcurs descendent din punct de vedere social și economic. Problema care se pune este legată de speranță. Cu actualul prefect, un profesionist dovedit, un om echilibrat și cu bun simț, ne mai rămânea ea, speranța că după atâta frig și ceață – vorba poetului – poate va răsări soarele și pe la noi. Din păcate, tot mai mulți concetățeni ai noștri s-au săturat până peste cap de târfa asta numită Speranța, întrucât, de treizeci de ani, tot ne ademenește, promite și nu face, nu dă nimic de parcă ar fi colegă de bordel de lux cu politicienii. În concluzie, vom asista la o toamnă a … bojocilor, cei cu gura mare și mintea mică ieșind ca de atâtea ori învingători și intrând tot de atâtea ori pe fotoliile pline cu bani, influență și putere. O dovadă în plus că politica în România este de-a dreptul falimentară, inerția fiind singura forță motrice care o mai reanimă cât de cât. Deși totul pare gri, searbăd și vid, rămân la ideea că încă mai există portițe de ieșire din mocirla în care ne-au și ne-am afundat. Una dintre ele, aparent hilară sau mai bine spus utopică, ar fi ca la scrutinul din 2028 să nu aibă drept de vot cei care au votat în 2024. Pentru că la următorul scrutin, cu siguranță vor merge doar îndoctrinații (nucleele dure ale partidelor) și profitorii. Lăsând la o parte gluma, știm cu toții că forța unui popor atunci când aceasta este activată, nu mai poate fi oprită nici cu toate tancurile, nici cu jandarmii și nici cu toate serviciile din lume. Nu incit la violențe, ci la manifestații pașnice, conform legilor în vigoare, cu mii sau sute de mii de oameni în stradă. Numai așa mai putem schimba obiceiurile proaste și oamenii incompetenți care ne conduc de atâția ani numai și numai pe contrasens sau pe arătură!

 

Deja ai votat!